Un sucevean vrea să răspândească în Bucovina porcul „somon” de Mangaliţa

Un bărbat din Vicovu de Sus, care acum zece ani a fost printre primii suceveni care s-au apucat de crescut prepeliţe japoneze, o afacere pe care a dezvoltat-o până azi, a trecut, de doi ani, la o altă preocupare la fel de exotică: creşte porci de Mangaliţa, o rasă care are tradiţie în România, dar care a fost abandonată aproape total după instaurarea regimului comunist. Recunoscut ca singurul crescător autorizat din judeţ de porci de Mangaliţa, Ioan Buzduga a ajuns la aproape 50 de exemplare, după ce scroafele pe care le-a crescut timp de doi ani de zile au fătat în ultima perioadă.

Care sunt avantajele incontestabile ale porcului de Mangaliţa

Cum această rasă este o mare necunoscută pentru cei mai mulţi dintre noi, prima întrebare este care sunt atuurile creşterii acestui porc.  

Porcii de Mangaliţa au o carne fragedă, suculentă şi cu un conţinut redus de colesterol. Această carne este recomandată persoanelor care suferă de boli cardiovasculare sau de diabet şi cărora le este interzis să consume carne din rasele comune de porc. La fel de recomandată este şi pentru cei cărora le place carnea de porc şi preparatele din carne de porc, însă nu vor să rişte să se îmbolnăvească. Porcul de Mangaliţa este cunoscut ca un porc de lux, „porcul-somon”, pentru că are un conţinut mare de acizi graşi nesaturaţi de tip omega, asemenea uleiului de măsline sau grăsimii de somoni. Toate acestea sunt realităţi incontestabile şi consemnate în numeroase cărţi de specialitate.

Porcul de Mangaliţa, alternativa sănătoasă la „rasele de eprubetă”

Ioan Buzduga ne-a povestit că a studiat pentru prima dată despre porcul de Mangaliţa acum 20 de ani, însă, neavând putere financiară la acea vreme şi negăsind material biologic nicăieri în ţară, a renunţat la ideea de a creşte astfel de animale.

Acum doi ani şi-a pus însă în aplicare planul. A cumpărat cu un efort financiar important două femele şi un mascul de la un crescător din Munţii Apuseni, iar acesta a fost doar primul pas. Porcul de Mangaliţa are drept caracteristică forte rezistenţa (în principal datorită părului lung), putând fi crescut inclusiv iarna în aer liber, astfel că adaptarea nu a fost grea.

„Sunt uşor de crescut şi mult mai rezistenţi la boli faţă de porcii din rasele de eprubetă”, spune Buzduga. Când spune „rase de eprubetă”, vicoveanul se referă la porcii care, prin încrucişări, au ajuns la standardul dorit de societatea de consum de azi: au rată foarte mare de creştere.

Principiul „mult şi repede”

După cum atestă numeroase înscrisuri, porcul de Mangaliţa a fost crescut pe teritoriul României timp de sute de ani, după care a dispărut.

„Rasa a fost crescută în Bucovina austro-ungară, dar, odată cu venirea comuniştilor la putere, s-a căutat să fie mult şi repede, iar aceşti porci au fost eliminaţi. Şi acum românii au rămas cu aceeaşi mentalitate şi vor ca în şase luni porcul să ajungă la 200 de kilograme, fără a ne interesa calitatea cărnii. Aşa ne-am trezit cu o populaţie cu o rată de îmbolnăvire îngrijorătoare”, prezintă crescătorul o realitate incontestabilă.  

Creşte mai greu, iar scroafele fată mai puţini pui

Buzduga subliniază că nu este uşor să creşti porci din această rasă, însă avantajele sunt mai multe decât dezavantajele.

„Porcul de Mangaliţa are o rată de creştere mai scăzută decât cel din rasele comune din Ungaria sau Olanda crescute în România. Totuşi, consumul de furaje este mai mic la porcul de Mangaliţa”, explică Buzduga.

Perioada optimă de sacrificare la porcul de Mangaliţa este la 10-12 luni, când poate ajunge la 120 de kilograme. Porcul poate ajunge la greutăţi uriaşe, până la 500 de kilograme, însă atunci nu se mai poate vorbi de o carne de calitate superioară.   

Cu şase scroafe gestante şi un vier, crescătorul a ajuns să aibă 48 de capete de porc de Mangaliţa. Pe o parte dintre pui i-a vândut, la crescători din Bălineşti, Măneuţi, Vatra Dornei, Fălticeni sau Bistriţa-Năsăud. Spune că vinde un purcel de Mangaliţa de 8-10 săptămâni cu preţul de 450 de lei, negociabil.

„În afară de calitatea cărnii acestei rase, mai trebuie luat în calcul şi că femelele fată mai puţini pui, se obţin cel mult opt purcei la o fătare”, a explicat Ioan Buzduga.

Carnea care fierbe rapid, indiciul care îngrijorează oamenii interesaţi de ce consumă

Clienţii de până acum ai crescătorului au fost oameni care au studiat cărţi de specialitate şi au realizat ce înseamnă această rasă.

„Sunt oameni care înţeleg ce se întâmplă în jurul lor, se întreabă de ce carnea pe care o cumpără din market fierbe în doar o jumătate de oră şi ştiu că hormonii de creştere dăunează grav sănătăţii umane”, a explicat Buzduga care este publicul ţintă. 

Visează să răspândească rasa în Bucovina

Pe lângă ideea de afacere, Buzduga visează şi la ziua în care va răspândi această rasă în Bucovina. Şi-a propus să cumpere sau să închirieze teren într-o zonă de munte din judeţ, unde să mărească efectivele şi să le crească în ţarcuri, în aer liber.

“Este în mod clar un gol pe piaţă, iar noi vrem să umplem acest gol. Sper ca în câţiva ani să fie măcar câteva sute de scroafe gestante în judeţ, şi atunci vom putea vorbi de formarea unei baze de porc de Mangaliţa. Acum suntem doar la început de drum şi nu numai aici în Suceava, ci nici în ţară nu sunt ferme mari”, explică fermierul.

Kilogramul de carne se vinde cu minim 20 de lei

În ceea ce priveşte preţul cărnii de porc de Mangaliţa, acesta este de cel puţin 20 de lei la kilogram.

„Avem şi la acest capitol o piaţă de desfacere care se dezvoltă, oameni care ne caută şi ştiu că o dată la trei luni de zile facem sacrificări. Sunt căutate atât carnea, cât şi preparatele”, a declarat Ioan Buzduga.

În privinţa furajării, aceasta nu este foarte deosebită de mâncarea porcilor din celelalte rase. Particularitatea este doar că porcul de Mangaliţa nu mănâncă nimic fiert şi iubeşte mâncarea verde. Practic, porcul de Mangaliţa duce din multe puncte de vedere spre porcul sălbatic, inclusiv în ceea ce priveşte părul lung care îi oferă o protecţie deosebită la frig.

Rasa este protejată de statul român, fiind considerată pe cale de dispariţie. Sunt prevăzute inclusiv subvenţii pe cap de scroafă gestantă, pe care vicoveanul speră să le primească chiar din acest an.

Porcul cu „corp în formă de butoi”

Cercetătorii nu au ajuns la o părere comună privind originea porcului de Mangaliţa. Cert este că rasa a apărut în sud-estul Europei, iar în România porcul de Mangaliţa este crescut din secolul al XVIII-lea.

Denumirea rasei nu are legătură cu originea, ci este legată de capacitatea porcului de a folosi hrana cât mai grosier, mai ales păşunea.

La originea denumirii rasei se consideră a fi cuvântul de origine slavă "mangala" -"corp în formă de butoi", datorită îngrăşării extreme la care poate ajunge.

Creşte peste 2.000 de prepeliţe şi trăieşte din vânzarea ouălor pentru tratament

Ioan Buzduga s-a făcut cunoscut în judeţ şi nu numai în principal pentru ferma de prepeliţe pe care o are de zece ani la Vicovu de Sus. Vinde carne, dar mai ales ouă de prepeliţă, folosite în special pentru curele de tratare a numeroase boli şi pentru revitalizarea şi întărirea organismului.

Spune că nu a făcut compromisuri la calitate şi aşa s-a menţinut pe piaţă şi şi-a format o clientelă importantă. Buzduga creşte peste 2.000 de prepeliţe, efectivele fiind reîmprospătate la fiecare opt-nouă luni. Ouăle le vinde prin reţele de magazine, dar şi direct de la fermă. De asemenea, face şi livrări la domiciliile clienţilor.

„În ultima perioadă consumul de ouă de prepeliţe a crescut, oamenii dau semne de întoarcere spre produsele naturiste, însă totuşi nu sunt foarte mulţi. Mergem cu paşi mici, dar totuşi înainte”, a spus Ioan Buzduga.