Exploatarea de cupru de la Iacobeni, cumpărată de chinezi, funcţionează la capacitate maximă

Exploatarea minieră de la Iacobeni, cu o tradiţie atestată documentar de aproape 250 de ani, este printre puţinele care au supravieţuit valului de falimente care a marcat industria minieră din ţara noastră, după 1990. După căderea regimului comunist, despre zăcămintele de metale neferoase din România, în special cele de aur şi cupru, s-a spus mereu că sunt epuizate sau că exploatarea implică foarte mari costuri, minele au fost declarate falimentare şi închise sau lăsate funcţionale la minimum, la fel ca fabricile de prelucrare a minereului. La scurt timp de la declararea falimentului, o parte dintre zăcămintele epuizate au fost scoase la vânzare împreună cu fabricile de prelucrare, iar la noii proprietari funcţionează la capacitatea maximă.

Reducerea activităţii - faliment - vânzare

Nerentabil pentru statul român, dar rentabil pentru străini este principiul care se aplică şi exploatării de cupru din cariera Mănăila şi Uzinei de Preparare de la Iacobeni, intrate în lichidare voluntară în februarie 2008, împreună cu celelalte active ale MinBucovina SA Vatra Dornei. Lichidatorul a inventariat activele firmei în luna mai 2008 şi a ajuns la concluzia că datoriile depăşesc valoarea acestora, aşa că a cerut judecătorului sindic de la Tribunalul Suceava schimbarea din lichidarea voluntară în procedură simplă de insolvenţă (faliment), cerere aprobată de instanţă.

În 2009, au fost scoase la licitaţie 32 de active ale firmei, iar la licitaţiile care s-au derulat lunar, o mică parte dintre active s-a vândut. Printre acestea, cariera Mănăila şi platforma Iacobeni, cumpărate de o firmă cu acţionariat integral chinez, SC SINB International Grup SRL Bucureşti, la o licitaţie organizată de lichidatorul judiciar în august 2011.

Prin licenţa de exploatare de la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) Bucureşti, firma se obligă să extragă, să prelucreze şi să valorifice zăcământul de cupru de la Mănăila, până la epuizarea rezervei. Pentru exploatarea şi valorificarea minereului polimetalic de la Mănăila şi Platforma Iacobeni chinezii au plătit 7,38 de milioane de lei (fără TVA) şi încă 7,98 de milioane de lei (fără TVA) pentru achiziţia de bunuri mobile. Predarea efectivă a celor 7 hectare de munte cu zăcăminte de cupru şi a uzinei de la Iacobeni s-a făcut începând cu data de 1 noiembrie 2011, iar două săptămâni mai târziu la firma chineză au fost transferaţi oficial şi 50 de salariaţi.

Cu câteva utilaje în plus, extragerea cuprului devine rapid rentabilă

Exploatarea de cupru începută în anul 2002, considerată nerentabilă şi vândută de statul român, a fost continuată de chinezi, din 2011. Iniţial cu cei 50 de salariaţi, iar după un an şi jumătate cu 110, câţi au fost în 2009, la declararea falimentului. Oamenii au început să lucreze în trei schimburi, la capacitatea maximă proiectată a uzinei de la Iacobeni.

Coordonatorul român al platformei, inginerul Dumitru Iacoban, ne-a declarat că, după ce exploatarea a fost cumpărată de chinezi, aceştia au mai adus câteva utilaje, astfel încât producţia zilnică de minereu extras s-a triplat, încă de acum un an şi jumătate. În perioada cât cuprul a fost exploatat de statul român, producţia nu a atins niciodată asemenea cote.

Minereul extras în cariera de la Mănăila este adus în camioane la Iacobeni, sfărâmat, concasat, adus la granule de 40 mm şi măcinat fin, după care valorosul cupru este extras prin flotaţie, încărcat în containere şi expediat în totalitate în China. În urmă cu 12 ani, proporţia de cupru din minereu era de 3-4%, acum a ajuns la 1%, dar tot este rentabil. Potrivit inginerului Iacoban, în perimetrul exploatat de la Mănăila mai sunt resurse de cupru pentru un an şi jumătate, doi, dar chinezii nu dau semne că ar intenţiona să plece.

Chinezii şi-au anunţat intenţia de a rămâne şi după epuizarea cuprului în cariera de la Mănăila

Primarul de Iacobeni, Angelica Fădor, ne-a declarat că a avut o discuţie, săptămâna trecută, cu cei care deţin exploatarea şi aceştia au asigurat-o că sunt interesaţi să continue activitatea. „Mi-au spus că după epuizarea acestui zăcământ intenţionează ca în prima fază să aducă minereu din altă parte şi să-l prelucreze la uzina de la Iacobeni, dar este posibil să extindă şi perimetrul exploatat. Zăcământ de cupru există, numai că nu este la suprafaţă”, a spus primarul. Prelucrarea presupune însă şi sute de tone de steril rămas după extracţie, care trebuie depozitat în aşa fel încât să nu devină o bombă ecologică.

Confirmarea că în zonă mai există zăcăminte de cupru am primit-o şi de la fostul director al uzinei de la Iacobeni, actualul primar de Ciocăneşti, ing. Radu Ciocan. „La Mănăila am exploatat şi noi în subteran, pe galerii de coastă, dar foarte puţin. Zăcământul nu este foarte bogat şi exploatarea presupune costuri foarte mari”, a afirmat ing. Ciocan.

Deocamdată, 110 oameni din Iacobeni au o slujbă şi pleacă acasă lunar cu un salariu net mediu de 1.200 de lei. Pentru un miner-preparator suma este mică, raportată însă la posibilităţile de câştig din comună, poate fi considerată un salariu acceptabil. „Pentru mine, ca primar, a fost o mare bucurie că s-a reluat activitatea la uzina de prelucrare şi 110 oameni, din cei 1.339 cu vârste cuprinse între 16 şi 54-59 de ani, deci populaţia activă, au lunar un venit sigur. Dacă acest venit este mare sau mic este discutabil. Un funcţionar din primărie cu 38 de ani vechime şi studii medii are un salariu net de 980 de lei, la fel şi unul cu studii superioare, dar cu vechime mai mică, de numai 15-16 ani. La început localnicii au fost reticenţi, au crezut că va fi adusă forţă de muncă din China, dar numai 2-3 chinezi lucrează aici, restul sunt din Iacobeni şi localităţile din jur”, a afirmat primarul Fădor.

La angajarea forţei de muncă locale se adaugă taxele şi impozitele plătite de chinezi la bugetul local, 41.686 de lei anul trecut, 18.828 de lei în acest an, după reevaluarea clădirilor. 

Început de Imperiul Austro-Ungar, preluat de România, mineritul la Iacobeni este continuat de China

De la primele activităţi miniere la Iacobeni atestate documentar s-au scurs aproape 250 de ani. Înainte de înglobarea Bucovinei în Imperiul Austro-Ungar, istoria spune că un consorţiu moldovean a exploatat modest zăcăminte de fier şi limonit. Din 1777, austriecii au început cercetarea subsolului, în speranţa redescoperirii unei mine de argint despre care exista o legendă conform căreia aceasta ar fi fost folosită de localnici pe vremea tătarilor. Prospecţiunile administraţiei habsburgice pentru aur şi argint nu s-au soldat cu rezultatele aşteptate, în schimb au găsit mangan şi fier la Iacobeni. Din 1783 au fost aduşi mineri din imperiu, de la Zips, şi s-au exploatat zăcăminte în condiţii rudimentare şi nerentabil. Statul a vândut terenurile miniere în 1796 unui industriaş, care a adus la Iacobeni colonişti din imperiu. A construit 280 de case, magazine de alimente, o biserică evanghelică, una catolică şi una ortodoxă pentru localnici, a investit în construcţii şi utilaje necesare mineritului.

În 1827, la Iacobeni era o adevărată industrie minieră şi metalurgică, de unde plecau produse în tot imperiul.

În 1859, localitatea a atins un punct maxim de dezvoltare ca centru industrial şi civic de mari dimensiuni, după care a început decăderea activităţii miniere. A crescut în schimb sfera serviciilor, îndeosebi în domeniul turismului şi al turismului balnear. În perioada interbelică staţiunea a înflorit, dar după al Doilea Război Mondial şi-a încetat activitatea.

Prospecţiunile geologice şi mineritul s-au reluat puternic în timpul regimului comunist, în anii 1970-1980 lucrând în exploatarea manganului şi cuprului peste 2.000 de persoane din Bazinul Dornelor. După 1990, activitatea s-a restrâns treptat până aproape de dispariţie, în 2011, când ştafeta a fost preluată şi dusă mai departe de o firmă cu capital integral chinez.