Doctorița care locuieşte în spital. De 47 de ani are grijă de copiii unui oraș întreg

Primii ei pacienți de la secția de copii, Pediatrie, sunt astăzi bunici. “Am tratat trei generații la rând”, îmi povestește zâmbind doctorița Agneta Pal. Lucrează în spitalul din Câmpulung Moldovenesc de nu mai puțin de 47 de ani, iar de mai mulți ani locul de muncă i-a devenit și casă. La propriu.

Sunt aproape patru ani de când doctorița pediatru stă zi și noapte în spital. Asigură zi de zi gărzile la Pediatrie, tratează zeci de copii lunar, mănâncă și doarme în spital. Toată viața ei e practic în acea clădire. După moartea soțului ei, și el medic, băiatul lor – doctor, cum altfel – s-a mutat la Arad. Doctorița și-a vândut casa din Câmpulung Moldovenesc și și-a cumpărat și ea un apartament în Arad, însă nu s-a obișnuit cu statutul de pensionară.

Își iubește prea mult meseria și a decis să rămână în continuare să profeseze la spitalul câmpulungean, unde era și este în continuare mare nevoie de ea. Și o confirmă chiar directorul spitalului, Eugen Ciosnar: ”Nu mai avem gardă la Pediatrie de când s-a redus numărul de paturi. Ea asigură urgențele de la ora 14.00 şi până a doua zi dimineață. Este foarte bine pregătită profesional. Colegele ei au refuzat să facă gardă la domiciliu și atunci am apelat la această variantă. Sperăm să fie sănătoasă și să poată munci pentru că până ne vine un pediatru nou mai durează trei ani”.

Directorul Ciosnar mărturisește că doctorița Pal este foarte apreciată atât de pacienți, cât și de celelalte cadre medicale, experiența ei adunată de-a lungul celor aproape cinci decenii de activitate fiindu-le împărtășită și celorlalți medici din spital.

“La Neonatologie se nasc lunar peste 30 de copii. La Pediatrie se internează în regim de spitalizare continuă și de zi aproximativ 70 de copii pe lună. Tot lunar, la ambulatoriul de pediatrie se consultă 150 de copii. De aproximativ 70% din toate aceste cazuri se ocupă doamna doctor Pal”, subliniază directorul spitalului câmpulungean.

Prima pe țară la Medicină. “Media 10 curat”. De la Cluj a ales tocmai spitalul din Câmpulung Moldovenesc

Agneta Pal a terminat Facultatea de Medicină din Cluj în anul 1967, ca șefă de promoție pe țară.  “Media 10 curat”. S-a căsătorit în anul III de facultate, soțul ei fiind și el medic. Terminase facultatea cu trei ani înaintea ei și fusese repartizat la Săveni - Botoșani, care în acea perioadă, rememorează doctorița, aparținea de regiunea Suceava.

Au încercat transferul soțului la Cluj, de unde erau amândoi de loc, dar cum demersurile lor au fost fără succes, au ales să vină ea mai aproape de el.

”Pe vremea aia regiunea Suceava era defavorizată, fără medici și nu i s-a aprobat transferul. Când am terminat eu, la Direcția Sanitară Regională mi s-a propus să vin în orice oraș doresc din regiunea Suceava, eu fiind șefă de promoție pe țară. Și așa am ajuns la Câmpulung, cu condiția să fie alături de mine și soțul meu”, povesteşte doctoriţa.

În 1967, soții Pal s-au stabilit la Câmpulung Moldovenesc, ambii medici pediatri. Agneta Pal avea doar 23 de ani atunci și încă de la începuturi s-a dovedit a fi un medic foarte bine pregătit. La examenele de rezidențiat, de specialist, de medic primar sau pentru șefă de secție a luat cele mai mari note din toată seria de concurenți de la vremea respectivă.

„Cea mai mare bucurie este când un copil vindecat te îmbrățișează”

Au trecut ani, iar în 2005 Agneta Pal a ieșit la pensie, la vârsta de 65 de ani.

Soțul ei decedase cu mulți ani în urmă (este văduvă de 18 ani), iar singurul fiu al ei, astăzi în vârstă de 47 de ani, lucrează ca medic ortoped traumatolog la Spitalul Clinic Județean Arad.

Și-a vândut casa din Câmpulung Moldovenesc și a cumpărat un apartament la Arad, pe care îl are și în ziua de astăzi, plănuind să se mute acolo, alături de fiul, nora și nepoțica ei în vârstă de 7 ani. Simțea însă că nu se poate despărți de spital, iar sentimentul renunțării la munca ce îi dăduse atâtea satisfacții era insuportabil. “N-aș putea trăi ca pensionară fără meseria asta, am spus că în clipa în care nu voi mai putea profesa nu știu dacă mai pot trăi, deși am familie”, explică acum doctorița Pal decizia de a renunța la o pensie bună (2.200 de lei pe lună) și la un trai mult mai liniștit decât cel din spital.

”Sunt nopți când nu pun geană pe geană, dar în medie dorm 4-5 ore pe noapte”, își trece mâna prin păru-i albit de timp. Când povestește însă de spital, de meseria ei, de colegii ei, de micuții ei pacienți, privirea i se înseninează și e de ajuns doar să o privești în ochi pentru a înțelege de ce a făcut această alegere.

“Mi-a plăcut pediatria deoarece copiii sunt sinceri, nu simulează și se vindecă fără sechele și cea mai mare bucurie este când un copil vindecat te îmbrățișează, te pupă și-ți mulțumește pentru că l-ai făcut bine. E o satisfacție mai mare decât cea pe care ți-o dau bolnavii adulți”, continuă să-mi povestească.

“Sunt non-stop la dispoziția pacienților, asigur urgențele noapte de noapte și zi de zi, permanent, în weekend și în zilele lucrătoare”

Din 2010, de când s-au desființat gărzile la Pediatria spitalului din Câmpulung Moldovenesc, Agneta Pal asigură urgențele non-stop în spital, pacienții săi fiind de la nou-născuți până la tineri de 18 ani. Are două colege pediatre împreună cu care lucrează dimineața. La ora 14.00, colegele își termină programul de lucru și pleacă acasă, în timp ce ea rămâne să se ocupe singură de toate cazurile. Doarme mai mult în camera de gardă, unde de altfel își petrece și cea mai mare parte a timpului, dar mai dispune și de un fost salon în care își ține lucrurile personale și în care se mai odihnește din când în când, după o noapte grea de muncă.

”Practic eu sunt non-stop la dispoziția pacienților, asigur urgențele noapte de noapte și zi de zi, permanent, în weekend și în zilele lucrătoare, la Pediatrie și Neonatologie. În plus, mă ocup și de cazurile care ajung la Boli Infecțioase și Chirurgie, unde tot eu asigur consultațiile pentru copiii de până la 18 ani”, explică doctorița.

La Neonatologie, acolo unde sunt aduși pe lume bebelușii, doctorița Pal are program fix, zi de zi, dimineața, dar este solicitată și răspunde și la solicitările care apar ulterior, inclusiv în timpul nopții.

“Două condiții: să nu fie cancere la copii și rinofaringite”

Peste câteva zile, pe 1 noiembrie, Agneta Pal împlinește 47 de ani de când a intrat pe poarta spitalului din municipiul Câmpulung Moldovenesc.

“Mi-e foarte dragă meseria. Când un pediatru american vestit, Nelson, a fost întrebat <Dacă ai fi din nou la începutul carierei ai mai dori să te faci medic?>, el a zis că da, pentru că e cea mai nobilă meserie, și când a fost întrebat dacă tot pediatru, el a zis că da, dar cu două condiții: să nu fie cancere la copii și rinofaringite. Şi tot aşa aş spune şi eu. Pentru că este cumplit să-i spui unei mame că este vorba de o boală malignă şi pentru că răcelile astea banale îți nenorocesc nopțile și zilele și te toacă deși nu sunt cazuri grave, dar sunt numeroase și părinții se sperie”.

Când vine vorba de colectivul care o înconjoară în spital, are numai cuvinte de apreciere. Îmi povestește că a fost susținută moral în momentele grele, mai ales atunci când soțul ei s-a stins.

“Ei (n.r. - colegii) știu că eu mănânc la spital și de fiecare dată când gătesc ceva deosebit acasă îmi aduc și mie”, zâmbește cu atâta căldură doctorița pentru care astfel de gesturi aparent banale sunt cele mai de preț.

“Buni, pe tine chiar toată lumea te știe și te salută?”

Doctorița Pal stă majoritatea timpului în spital. Fiind o femeie foarte credincioasă, puținele ei drumuri din spital trec întotdeauna pe la biserică. Și îmi explică și de ce. În viață, a crezut în primul rând în Dumnezeu și apoi în oameni. Mai crede în familie, meserie, copii și speranță. ”Eu sper să mai pot lucra cu sănătate, rezistență și să simt că sunt folositoare comunității, copiilor. Am avut un crez în viață: prin speranță la stele. Și, într-adevăr, cu speranța m-am realizat profesional, familial, ca medic, mamă, bunică”.

Și că tot veni vorba de bunică, mi-am adus aminte de nepoțica ei de care îmi vorbea mai devreme. Se văd în vacanțe, de regulă când fiul Agnetei Pal vine cu familia în concediu, la Câmpulung Moldovenesc. Ies la plimbare amândouă, iar bunica îi arată orașul. Micuța e uimită de cât de cunoscută e bunica ei: ”Buni, pe tine chiar toată lumea te știe și te salută? Și atunci îi povestesc cum mulți dintre oamenii mari, unii chiar mai în vârstă, care trec pe lângă noi au fost poate într-o zi, acum mulți, mulți, chiar foarte mulți ani, pacienții mei. Chiar zilele trecute a venit la mine un bunic de 52-53 de ani, care mi-a spus că l-am tratat la 14 ani de reumatism”, râde doctorița.

S-a reîntors la micuții ei pacienți, iar eu spre Suceava, cu dorința de a vă spune povestea ei și cu bucuria și totodată nostalgia că am întâlnit un om minunat. În halat alb.