Locurile de joacă de coşmar din cartierul sucevean cu cel mai mare număr de copii

Copiii de azi sunt viitorul de mâine. Din păcate, copiii de azi sunt nevoiţi să crească printre gunoaie, să se joace prin nisipul plin de chiştoace de ţigări, să se dea în balansoare putrezite, care se pot rupe oricând, să se uite cu jind la leagănele rupte, să alerge printre bălării mari cât ei, în care îi pierzi cu vederea, să respire aerul infest al containerelor în care gunoiul musteşte la soare, la doar unul-doi metri de ei.

Nu e scenariul unui film de groază, ci crunta realitate a locurilor de joacă din municipiul Suceava, din cartierul cu cel mai mare număr de copii – Burdujeni.

Jungla din faţa unui supermarket

„De treci codrii de aramă, de departe vezi...” - versurile lui Eminescu ar suna altfel, dacă poetul ar fi crescut printre blocuri şi s-ar fi jucat la unul din spaţiile de joacă din ziua de azi.

De treci strada, de departe vezi „codrii” de bălării care au pus stăpânire pe spaţiul de joacă din zona Torino, din Burdujeni, situat în faţa supermarketului Penny.

Copiii care vin acolo cu zecile, zi de zi, se pot juca cel mult de-a v-aţi ascunselea printre bălăriile în care îi pierzi cu vederea şi printre piesele dezasamblate a ceea ce au fost cândva balansoare sau alte instalaţii de distracţie pentru copii.

Băncile pe care ar trebui să stea părinţii sau bunicii, să-i supravegheze, sunt atât de putrezite încât îţi inspiră frică să te aşezi pe ele. Lemnul lor, bătut de soare şi de ploi, nu a mai văzut o mână de vopsea de ani şi ani de zile, iar buruienile, crescute de dedesubt, şi-au creat drum spre soare printre ostreţe, frunze mari de brusturi, încadrate de spice de pir, acoperind băncuţele, ca un fel de grădini suspendate.

Mai înfiorător însă decât peisajul dezolant al unui spaţiu de joacă pentru copii, uitat de lume, într-o zonă intens circulată, în care mii de oameni vin să îşi facă cumpărăturile, este mizeria care se adună acolo, mare parte venită de la buncărele de gunoi amplasate în imediata apropiere.

Ce părinte şi-ar duce copilul să se joace printre ambalaje pătate de mâncare, printre bucăţi de hârtie igienică folosită, caserole de mici, ziare cocoloşite, cu conţinut necunoscut, sticle şi alte resturi menajere, aruncate cu nonşalanţă pe jos de către cei care au scotocit prin containere, în căutare de resturi de mâncare sau produse reciclabile?

Şi totuşi aici vin o grămadă de copii, care, pentru a nu sta închişi între patru pereţi şi pentru că nu au o alternativă mai bună, se joacă, cum pot, cu instalaţiile învechite, o parte din ele încă funcţionale, dar neîngrijite, care, neunse de ani de zile, scot sunete înfiorătoare.

Locul de joacă „uitat”

În mod surprinzător, am găsit şi un loc de joacă curat. Vechi, cam distrus, dar curat. A fost uitat, pur şi simplu, printre blocurile de pe strada Păcii, între Şcoala Gimnazială Nr. 11 „Miron Costin” şi şirul de garaje dinspre fosta zonă industrială a Sucevei.

Patru balansoare şi un scrânciob ruginit, pe un teren foarte mare, care ar putea adăposti un loc de joacă modern, pentru cel puţin câteva zeci de copii.

Lemnul balansoarelor, neîngrijit, a putrezit, pe anumite porţiuni fiind măcinat cu totul. Iarba, crescută până la glezne, în urma ploilor din ultima perioadă, arată ca şi cum ar fi fost îngrijită anterior, iar în jur, nici urmă de gunoaie. E drept, buncărul de gunoi este amplasat în altă zonă, la o aruncătură de băţ distanţă, dar nici alţii nu au aruncat aici gunoaie, aşa cum se întâmplă în majoritatea locurilor de joacă, care, mai ales noaptea, devin loc de distracţie pentru tineri care nu mai au nimic în comun cu jocurile copilăriei.

La joacă, printre gunoaie

Tot în zona Şcolii Nr. 11, şcoala cu cel mai mare număr de elevi din municipiul Suceava, dar şi în apropierea a două grădiniţe, la care sunt educaţi un număr impresionant de preşcolari, se află locul de joacă de pe strada Prieteniei.

Din păcate, nu se vede nici urmă de prietenie faţă de micuţii care au nevoie de un loc în care să se joace, să socializeze.

Deşi este amplasat într-o zonă cu verdeaţă, între copaci, locul de joacă are o mare problemă – buncărele de gunoi amplasate la doar un metru de locul în care ar trebui să se joace copiii. De cum te apropii te izbeşte mirosul acru, de alimente stricate, stătute la soare. În jurul buncărelor, gunoiul răspândit pe jos e purtat de vânt de ici-colo, până se opreşte sub un balansoar din care a rămas doar scheletul metalic, pentru că partea de lemn a putrezit şi nu a mai fost înlocuită de nimeni.

Judecând după grămezile de chiştoace de ţigări de sub leagăne, ai crede că micuţii care se dau în ele sunt fumători înrăiţi.

Un omuleţ de-o şchioapă e adus de bunicul său să se dea în scrânciob. Altă distracţie oricum nu i-a mai rămas acolo, pentru că învârtitoarea care era în centrul micului loc de joacă a dispărut cu totul, probabil dusă la fier vechi, de unii cărora li se „lipesc” de mână adesea lucruri ce nu le aparţin.

Puştiul se balansează încântat, împins de bunicul său, în vreme ce picioarele sale flutură printre pungi de snacks şi pachetele de ţigări aruncate dedesubt.

Mai strâmbă din nas când câte o pală de vânt aduce miasme de la coşurile de gunoi pe care le are chiar în faţă, dar na, totul vine cu un preţ. Chiar şi sănătatea copiilor noştri...

Totul se distruge

Nici locurile de joacă pentru copii recent înfiinţate sau modernizate nu sunt într-o stare mai bună. Deşi abia s-au împlinit doi ani de când a fost dat în folosinţă locul de joacă modern amenajat de firma de salubrizare Rosal pe strada Baladei, în apropierea Şcolii Gimnaziale Nr. 10, acesta mai arată bine doar de la distanţă. Când te apropii, vezi că instalaţiile de joacă au fost distruse sistematic, smulse, scrijelite, tăiate, de parcă unii şi-au revărsat acolo frustrări de neînţeles.

Rotativa, care era încântarea copiilor, ce se buluceau în ea claie-grămadă, nu mai are deloc partea de şezut, care, la cât de bine era prinsă, nu avea cum să fie smulsă de nici un copil, scrâncioburile au încetat de mult să mai reprezinte vreo atracţie pentru copii, pentru că din ele au rămas doar stâlpii de susţinere şi nişte resturi de lanţuri, balansoarul nu mai are mânere de prindere, iar toboganul, rămas deocamdată întreg, e scrijelit şi mâzgălit cu mesaje care nu sunt pentru văzul şi auzul copiilor.

Nici Parcul Copilului, din apropierea sensului giratoriu de la Burdujeni, nu arată prea bine, deşi este recent creat.

Băncile decolorate de soare ar avea nevoie urgentă de o mână de lac sau vopsea, spaţiile verzi ar trebui ornate şi cu ceva copăcei, mai ales că gazonul a cam început să dispară. Câţiva copii se dau în rotativă, dar ţipetele lor de încântare nu reuşesc nici pe departe să acopere scrâşnetul metalic, înfiorător, pe care îl scoate instalaţia neunsă de multă vreme. Femeile care stau cu ei se uită cu ciudă la gălăgioasa „jucărie”, duc mâinile la ureche, dar nu îndrăznesc să le strice bucuria micuţilor care se învârt, ca într-un carusel.

Partea bună este că municipalitatea a reuşit să repună în funcţiune fântâna arteziană, căreia nişte „binevoitori” i-au distrus sistemul de circulare a apei şi i-au smuls plăcile de granit cu care era „îmbrăcată”.

Dar, fără o îngrijire constantă, respectivul părculeţ, refugiu pentru o mulţime de mămici cu copii mici sau suceveni dornici să stea în aer liber, va deveni curând la fel de sinistru ca cele uitate printre blocuri.

Program de reparaţii ale locurilor de joacă

„Din păcate, ce reparăm noi acum, mâine vin unii şi distrug. Nu avem cum pune câte un poliţist la fiecare loc de joacă”, a remarcat tot viceprimarul sucevean, care spune că nu s-au găsit încă soluţii pentru a-i ţine la distanţă pe cei mari, care folosesc noaptea locurile de joacă ale copiilor ca loc de întâlnire, dar şi de „isprăvi” teribiliste.