Domnica Maciuc ţese covoare şi ştergare tradiţionale de 37 de ani

Îmbrăcată în portul tradiţional, pe care cu mândrie îl îmbracă, nu numai la sărbători, ci şi atunci când primeşte oaspeţi, Domnica Maciuc, din Şerbăuţi, ţesătoarea satului, ne-a destăinuit câte ceva din tainele unuia dintre cele mai vechi meşteşuguri ale românilor – ţesutul. Femeia, în vârstă de 47 de ani, a învăţat să ţeasă când avea 10 ani, de la bunica ei, pe care mai mult o încurca, la acea vreme, alergând printre stative, gheme, suveici, dar de la care a prins dragul pentru această ocupaţie casnică.

De atunci au trecut 37 de ani, în care femeia din Şerbăuţi nu s-a mai dezlipit de războiul de ţesut.

Ţesutul a devenit o bucurie, o plăcere de a combina culorile şi aţele

Ţesutul a devenit pentru Domnica o bucurie, o plăcere de a combina culorile şi aţele, în aşa fel încât să iasă covoare frumoase, macaturi, lăicere, cuverturi, păretare, ştergare de artizanat, pe care predomină combinaţii cromatice de roşu şi negru sau chiar prosoape de bucătărie. Toate îi sunt dragi, pe toate ştie să le facă, doar că în ultimii ani a scăzut mult numărul persoanelor interesate de „ţesături” făcute în stative. „Pot să ţes orice. Omul să vină cu modelul, cu materia primă, şi eu îi fac ce doreşte. Dacă nu are model, îi propun eu modele, pe care le-am desenat şi le-am păstrat pe caiete cu pătrăţele. Însă eu nu am lână, nu am cordele (fâşii de material textil) cu care să ţes. Cel care face comanda, trebuie să îmi aducă materiale. Dacă aş avea bani, aş cumpăra eu, m-aş duce şi aş căuta ce-i mai bun, dar noi trăim din agricultură, nu ne permitem”, ne-a explicat Domnica Maciuc.

„Făceam sute de ţoale, carpete cu două feţe, păretare, macaturi, ştergare, chiar şi catrinţe”

Am găsit-o pe ţesătoarea din Şerbăuţi aşezată la războiul de ţesut, unde lucra la un covor din cordele, o comandă pe care trebuie să o termine în câteva zile. Simplu, în culori calde, plăcute ochiului, covorul ţesut de Domnica avea circa 25 de metri. Pentru munca depusă, zecile de ore în care a stat aplecată deasupra iţelor, femeia urma să primească 300 de lei. Plină de entuziasm, femeia din Şerbăuţi ne-a povestit că „nu este greu de ţesut. Dacă îţi place, nimic nu este greu. Înainte, poate acum 20 de ani, aveam mult de lucru. Făceam sute de ţoale, carpete cu două feţe, păretare, macaturi, ştergare, chiar şi catrinţe, dar acum nu mai au cerere. Oamenii nu-şi mai împodobesc casele cu lucruri făcute de mână. Preferă să cumpere din comerţ. Nici părinţii nu le mai pregătesc fetelor zestre de măritat, cum făceau înainte”.

Nu are învăţăcei

Dacă de copilă a lucrat alături de bunică, apoi de mamă, de sora ei, care ştie să ţeasă, dar a abandonat acest meşteşug, acum Domnica ar lucra cu cineva alături, dar tinerele din sat nu sunt interesate să înveţe cum se ţese un covor. „Covoarele late se lucrează la patru mâini, doi oameni. Nu am cu cine. Bărbatul meu mă ajută să înfăşor urzeala. Facem urzitul pe urzitor, învelitul pe sulul de urzeală, năvăditul prin iţe şi apoi firele de bătătură sunt pregătite în funcţie de materialul pe care vrem să-l folosim la covor, macat sau ştergar. Se poate lucra în două sau patru iţe”, ne-a povestit femeia.

Ea şi-ar dori să o caute tinerele fete care vor să înveţe să ţese, pentru că, a spus ea, „o meserie în plus nu strică niciodată”. De-a lungul anilor, Domnica a făcut multe covoare cu buchete de trandafiri, cu albăstrele sau panseluţe. Acum, însă, ar face orice floare pe covor, doar să i se ceară.

Aveţi nevoie de un „un petic de suflet” românesc?

Pentru a ne convinge că „are mână bună”, femeia a îmbrăcat patul din camera de lucru, unde are războiul de ţesut, cu un covor înflorat, din lână, ne-a arătat câteva ştergare ţesute în fir roşu şi negru, câteva macate, toate fiind realizate tradiţional. Am aflat de la Domnica Maciuc şi un detaliu important. Înainte, covoarele se făceau în culori minerale şi vegetale. Lâna era vopsită de femei în culori naturale, pe care le obţineau din plante.

Cei care îşi amintesc de casele bunicilor, împodobite cu covoraşe lucrate la războiul de ţesut, cu ştergare, pe care bătrânii le puneau deasupra icoanelor, la mare cinste, cei care au nostalgii legate de lucrurile tradiţionale pot să ia legătura cu Domnica Maciuc la numărul de telefon 0749 774 836, pentru a adăuga casei lor „un petic de suflet”, un lucru românesc, care te face să vibrezi, indiferent de colţul de lume în care te afli.