Elena Iurciuc, din Şerbăuţi, împodobeşte cămăşile tradiţionale cu mii de mărgele colorate

Elena Iurciuc, în vârstă de 45 de ani, din Şerbăuţi, împodobeşte cămăşile tradiţionale cu mii de mărgele colorate, devenind, în ultimii ani, vestită în zonă pentru „operele” care îi ies din mâini. Meşteşugul de împodobire a pânzei albe, din bumbac, ţesută „de casă” (de bătrânele satului), cu mărgele şi fire colorate „l-a furat” de la bunica ei, din Calafindeşti. Chiar dacă a cusut „în dreapta, şi-n stânga” multe costume populare, după cum îşi aminteşte Elena, bătrâna nu a avut timp să-i facă nici Elenei, nici surorii ei măcar o cămaşă.

Acest lucru a întristat-o pe copila de atunci, dar a şi ambiţionat-o să înveţe acest meşteşug şi să îl ducă mai departe. „La 14 ani am cusut prima cămaşă, pe care o am şi acum şi o port în zile de sărbătoare. Îmi vine să râd când mă uit la acea cusătură, câte noduri are pe spate, câte tăieturi, dar faţa arată bine. Au trecut anii, am făcut şi eu şcoală, am lucrat o perioadă ca ţesătoare, ceea ce m-a ajutat să îmi dezvolt mai mult meşteşugul”, ne-a spus Elena Iurciuc.

Într-o cămaşă cusută din belşug cu mărgele pot să intre şi peste un kilogram de „bobiţe colorate”

Primele cămăşi pe care le-a cusut Elena au fost pentru membrii familiei. Frumuseţea lor, însă, i-a impresionat şi pe alţi localnici, care au început să bată la uşa meşterului popular şi au cerut să le coase şi lor cămăşi tradiţionale.

„În ultimii doi, trei ani, a crescut numărul celor care sunt interesaţi de aceste cămăşi populare, cu elemente ornamentale şi cromatice diferite. Se simte un curent al tinerilor care sunt interesaţi să reînvie tradiţiile. Poate de aceea sunt mulţi tineri care vin la mine şi îmi cer să le cos cămăşi cu mărgele, pentru că la noi acestea sunt tradiţionale, în care pot să se regăsească şi opt, nouă culori. Totul se face manual, cu acul. Într-o cămaşă cusută din belşug cu mărgele pot să intre şi peste un kilogram de <bobiţe colorate>. Vă daţi seama cât de migălos este? Prefer să lucrez mai mult ziua, la lumină naturală, pentru că noaptea, la bec, mă dor ochii”, ne-a povestit femeia, care a completat că face totul din pasiune, pentru că altfel nu ar putea duce la bun sfârşit nici o comandă.

O lună şi jumătate de muncă, la o cămaşă

La o cămaşă, femeia din Şerbăuţi, cam singura din zonă care are curajul să lucreze şi pentru alţii, nu numai pentru familia ei, trudeşte şi şase săptămâni. Nu e puţin lucru, dacă te gândeşti că Elena nu lucrează în paralel mai multe cămăşi. „Îmi place să încep un lucru, să-l duc până la capăt şi, după aceea, să încep altul. Am multe comenzi. Pe unele le-am refuzat, le-am amânat, momentan. Cei care nu se grăbesc s-au programat şi pe la anul, şi peste doi ani. Am cereri şi din străinătate, din Anglia, cămaşă pe care trebuie să o termin până pe 1 Decembrie, pentru că atunci vrea să o îmbrace. Am mult de lucru, dar nu mă plâng, pentru că le fac cu drag. Îmi place să combin culorile, să păstrez linia tradiţională, dar să vin şi cu ceva nou, pentru că asta le place tinerilor, să poarte cămăşi unicat”, spune interlocutoarea noastră din Şerbăuţi.

Preţuri între 700 şi 1.600 de lei

Dacă pânza albă de bumbac o cumpără de la bătrânele satului, de la femei care încă mai ţes acasă, mărgelele sunt procurate din Ucraina, la fel şi o parte din aţele colorate. Pe un kilogram de mărgele femeia plăteşte 220 de lei, iar într-o cămaşă pot să intre peste un kilogram şi 200 de grame de mărgele colorate. Cu o precizie uimitoare, Elena ia fiecare mărgică cu acul şi o coase pe cămaşă. Pe masa ei de lucru se află în permanenţă mai multe boluri, în care se află mii de mărgele de culori diferite, aţe colorate, pe care femeia le montează pe pânză, oferind unicitate fiecărei cămăşi. O cămaşă cu mărgele pentru femei, cu cusătură lată (femeile în vârstă poartă cămăşi cu cusătură mai îngustă, cu mai puţine mărgele şi în culori mai puţin stridente) se vinde cu 1.600 de lei, cea pentru bărbaţi cu 1.000 de lei sau 1.400 de lei (cu tot cu iţari), iar o cămaşă pentru copii ajunge la 700 de lei (cu tot cu iţari), toate materialele fiind cumpărate de Elena Iurciuc.

„Îmbină gustul pentru frumos, cu îndemânarea şi talentul”

Pentru Elena, meşteşugul în care foloseşte mii de puncte cusute pe suprafaţa pânzei, puncte cusute cu aţă colorată (predomină verdele, albastrul, galbenul) sau puncte cusute prin folosirea de mărgele, uneori şi paiete, a devenit o meserie, care îi aduce un venit. Femeia reuşeşte, cu succes, să îmbine gustul pentru frumos, cu îndemânarea şi talentul, dând cămăşii, care face parte din portul popular, un statut de vedetă, o imagine care bucură ochiul şi sufletul.

Elena reuşeşte să facă compoziţii atractive şi pentru cei tineri, bazate atât pe motive geometrice, cât şi pe elemente florale stilizate, care apar în special pe mânecile cămăşii. Meşterul popular din Şerbăuţi are trei copii, doi băieţi şi o fată. Fiul cel mare este student la Cluj, la Mecatronică, fata este elevă la Colegiul Naţional „Petru Rareş” Suceava, iar mezinul este în clasa I. Adolescenta, în vârstă de 15 ani, a deprins dragostea pentru culoare, pentru lucrul manual, dar se rezumă, deocamdată, să facă brăţări din aţe colorate şi brăţări din mărgele, care au mare trecere printre tinerii din generaţia ei.

Meşteşugul va fi transmis tinerilor din Şerbăuţi