Una dintre cele trei copii oficiale ale Giulgiului din Torino se află la Sihăstria Putnei

Mănăstirea Sihăstria Putnei deţine una dintre cele trei copii oficiale ale unei renumite relicve ale creştinismului, Giulgiul din Torino. Cele trei copii - pentru Roma, Patriarhia Rusă şi Sihăstria Putnei - au fost realizate cu binecuvântarea Papei Benedict al XVI-lea, cu ocazia ultimei expuneri pentru public, în primăvara anului 2010.

Giulgiul este „unul dintre obiectele sfinte pe care noi le primim şi primim har de la ele dacă ne închinăm cu evlavie”

Stareţul Mănăstirii Sihăstria Putnei, călugărul Nectarie, ne-a declarat că iniţiativa de a aduce una dintre cele trei copii aici a venit din partea unor români care lucrează în Italia pentru familia care are în grijă Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul din Torino, unde se află originalul. Potrivit stareţului, românii le-au vorbit oficialilor bisericii catolice despre mănăstirile din Bucovina şi despre intensitatea credinţei oamenilor de aici, iar reacţia acestora a fost una extrem de binevoitoare, şi aşa a ajuns una dintre copii la Suceava. 

Stareţul a fost invitat la ceremonia de expunere a giulgiului din 2010, însă programul deja angajat nu i-a permis să meargă. „Este o ocazie extrem de rară să te închini la Sfântul Giulgiu, dar din păcate nu am putut să merg atunci în Italia. La noi copia a ajuns în ajun de Cincizecime, de Pogorârea Sfântului Duh, şi a fost o mare bucurie să o putem expune în biserică şi să o scoatem imediat spre închinare. Domnul nostru Iisus Hristos a fost învelit în această pânză”, a spus stareţul.

Faptul că este o copie nu este nici un impediment pentru închinare, precizează stareţul, deoarece miracolul stă în puterea credinţei, nu neapărat în obiectul în sine. Stareţul a explicat că din perioada în care a trăit Iisus s-au păstrat extrem de puţine lucruri, printre care giulgiul, o cămaşă a lui Iisus, care se află în Franţa, un fragment din coroana de spini, astfel încât minunile vin din credinţă.

Potrivit stareţului Nectarie, la fel ca şi icoanele sau moaştele sfinţilor, giulgiul este „unul dintre obiectele sfinte pe care noi le primim şi primim har de la ele dacă ne închinăm cu evlavie”. „Poţi să te închini şi la o icoană făcătoare de minuni, şi la ceea ce s-a păstrat de pe vremea Mântuitorului Iisus Hristos, dar dacă te închini cu evlavie primeşti har şi binecuvântare. Dar dacă nu, nu ştiu cât îţi ajută. Nu în obiectul respectiv este miracolul, ci în credinţa că lucrul acela este sfânt, că lucrul acela te poate ajuta. Cum zic părinţii, trebuie să faci un salt de credinţă ca să ajungi la credinţă. Trebuie să crezi, şi lucrul acesta nu este ceva magic. Credinţa este ca şi cultura. Cu cât citeşti şi studiezi mai mult, cu atâta te îmbogăţeşti în cultură. Dacă nu studiezi, uiţi şi ce ai citit. Cu cât practici credinţa, cu atâta creşte în tine”, a afirmat călugărul.

Giulgiul din Torino este expus pentru public o dată la 25 de ani

Copia giulgiului de la Sihăstria Putnei respectă cu fidelitate originalul, care are lungimea de 4,36 m, lățimea de 1,10 m și este alcătuit din fire de in tors manual şi urzeală executată tot manual. Pe țesătură apar două amprente: partea din față și cea din spate a unui bărbat neîmbrăcat, biciuit și probabil crucificat. Corpul a fost așezat pe spate, pe jumătatea inferioară a giulgiului, petrecându-se cealaltă jumătate pe deasupra. Materialul prezintă numeroase găuri (în prezent peticite), locurile presupuse a fi ars într-un incendiu în anul 1532, și mai multe pete de apă de la stingerea flăcărilor.

Conform textului biblic, a treia zi de la moartea lui Iisus Hristos, apostolii Ioan şi Petru au intrat în mormânt, dar acesta era gol. Trupul lui Iisus dispăruse, dar giulgiul în care fusese înfășurat după ce a fost dat jos de pe cruce era aruncat pe jos și într-un colț, împăturită, se afla pânza cu care chipul îi fusese șters de sudoare și sânge. Giulgiul din Torino ar fi pânza cu care Iisus a fost acoperit după ce a fost dat jos de pe cruce și ar păstra întipărită imaginea Lui.

Giulgiul din Torino este una dintre cele mai controversate relicve ale creştinismului, iar pânza este rareori arătată publicului. În ciuda analizelor moderne efectuate, misterul său a rămas până astăzi neelucidat, ceea ce însă nu se opune dogmei sau cultului creştin. Regula expunerii pentru public a Giulgiului din Torino, instituită de Vatican, este de o dată la 25 de ani. Ultima oară a fost în 2010, la cererea expresă a Arhiepiscopiei din Torino, după doar zece ani de la precedenta expunere. Atunci, peste 2 milioane de oameni au venit să se roage, în prezenţa Papei Benedict al XVI-lea. 

Prima oară când li s-a permis televiziunilor să filmeze a fost în 1973, la cererea Papei Paul al VI-lea. În 2013, Papa Francisc a făcut legătura între Giulgiul din Torino şi Iisus, în aceeaşi săptămână în care testele au arătat că bucata de pânză ar putea să aibă originea dintr-o perioadă în care a trăit şi Iisus – anii 300 î.e.n - 400 e.n., iar giulgiul a fost expus pentru a fi filmat pentru a doua oară în istorie.

Papa Francisc a spus atunci că giulgiul „poartă chipul cuiva care este mort. Şi totuşi, în mod misterios, el ne priveşte, iar tăcerea lui ne vorbeşte. Această imagine imprimată pe pânză vorbeşte inimilor noastre şi ne mişcă să urcăm dealul Calvarului, să ne uităm dincolo de lemnul Crucii şi să ne adâncim în tăcerea elocventă a iubirii”.