Trei suceveni vor să privească America de Sud de la aproape 7.000 de metri altitudine

La 117 ani după ce Aconcagua, cel mai înalt vârf al Americii de Sud, se lăsa supus, un grup de trei suceveni încearcă să-i calce pe urme legendarului Matthias Zurbriggen. Elveţianul, supranumit şi „Diavolul” pentru că ataca de unul singur cele mai inaccesibile vârfuri, a fost primul om care a ajuns pe acoperişul Anzilor Cordilieri. De atunci şi până acum s-a scurs mai bine de un secol, timp în care două războaie mondiale au devastat omenirea, iar tehnica şi ştiinţa au evoluat fantastic. Dar, acolo sus, la 6.962 de metri, se ajunge poate la fel de greu. În afară de voinţă şi echipament foarte bun mai trebuie şi un pic de noroc, dar şi îngăduinţă din partea spiritului muntelui. Pe toate acestea se bizuie şi sucevenii care peste câteva zile îşi vor lua zborul spre Argentina în tentativa de a urca pe Aconcagua.

„Vom fi noi şi Dumnezeu”

Expediţia românească din care fac parte sucevenii Cornel Lucescu, Dorin Hîji şi Ciprian Streteanu va pleca spre America de Sud peste o săptămână. Chiar dacă fiecare dintre ei se gândeşte deja la ceea ce va găsi acolo, antrenamentele de acasă nu le-au lăsat prea mult timp de visare. Fiecare zi înseamnă o nouă provocare, antrenamente diverse, de la mersul cu bicicleta şi alergare, până la urcat munţii cu rucsacuri din ce în ce mai grele şi campare în cort pe timp de noapte la înălţimi de peste 2.000 de metri şi temperaturi care au coborât până la minus 20 de grade Celsius.

Chiar şi aşa, condiţiile din Aconcagua vor fi cu totul altele, atât în privinţa temperaturilor, cât mai ales în ceea ce priveşte aclimatizarea şi aerul rarefiat al celor aproape 7.000 de metri.

„Vom fi noi şi Dumnezeu, fără ajutorul căruia nu vom putea ajunge acolo niciodată. Sperăm să avem parte de vreme bună, un amănunt esenţial pentru reuşita noastră, mai ales că acolo, în Aconcagua, condiţiile meteo se pot schimba radical în doar câteva minute”, a arătat Cornel Lucescu.

O experienţă cu totul şi cu totul nouă

Chiar dacă antrenamentele intense au fost realizate cu simţ de răspundere, inclusiv în Făgăraş, cei trei suceveni nu ştiu cum se va acomoda organismul lor la peste 5.000 de metri altitudine.

„Expediţia pe Mont Blanc, din iulie anul trecut, ne-a arătat că ne descurcăm bine la altitudini de până la 4.800 de metri. Nu am avut probleme legate de aclimatizare, şi asta ne-a făcut să ne gândim la vârfuri şi mai înalte”, a menţionat Ciprian Streteanu.

De altfel, lipsa unor condiţii de antrenament pentru ceea ce vor găsi în Anzii Cordilieri este unul din lipsurile de care se plâng cei trei.

„Cel puţin pentru mine va fi o mare provocare. Nu ştiu cum va reacţiona organismul la peste 5.000 de metri pentru că nu am fost niciodată. Fizic şi psihic sunt pregătit, dar aclimatizarea rămâne punctul cheie al expediţiei”, a opinat şi Cornel Lucescu.

Aflat la prima ieşire pe un alt continent şi la o altitudine atât de mare, la fel ca şi ceilalţi colegi ai săi, Dorin Hîji se declară optimist în privinţa şanselor de reuşită.

„Ne-am antrenat din timp şi din greu în condiţii vitrege şi nu doar pentru a rezista la mers, ci şi pe chestiuni tehnice. Echipa e foarte motivată şi nu cred că vom avea probleme”, a arătat Dorin Hîji.

Dacă în urmă cu mai bine de un secol informaţiile se adunau în cea mai mare parte la faţa locului, acum există internet, telefonie mobilă şi alte mijloace de informare. Chiar şi aşa, după ce au vizionat ce-i aşteaptă în Aconcagua, sucevenii spun că nimic nu este bătut în cuie, mai ales când vine vorba de un asemenea munte, vântul fiind una dintre marile provocări pe care se roagă să le depăşească. 

„De data asa ne-a chemat Aconcagua, mâine ne va chema Pietrosu, poimâine Elbrus şi tot aşa”

Echipa formată din Cornel Lucescu, Dorin Hîji şi Ciprian Streteanu s-a închegat în urmă cu mai bine de doi ani, iar ulterior a căpătat şi o denumire, Tarsin Team. Pe parcurs şi-au forţat limitele tot mai mult, iar cea mai mare mulţumire a lor a fost când au atins vârful Mont Blanc, în iulie 2013.

„De data asta ne-a chemat Aconcagua, mâine ne va chema Pietrosu, poimâine Elbrus şi tot aşa. Important e să fim sănătoşi şi să avem încredere unul în celălalt”, a opinat Ciprian Streteanu.

Cu toţii îşi doresc să atingă 6.962 de metri şi să imortalizeze acest moment. O altă provocare este faptul că vor merge într-o echipă mai mare, ceea ce nu li s-a mai întâmplat până acum.

Chiar şi aşa, sunt convinşi că vor depăşi toate problemele care pot să apară.

Antrenamentele din munţi

Pregătirile pentru Aconcagua au început în urmă cu câteva luni, iar în ultimele săptămâni s-au intensificat. Condiţia fizică este esenţială pentru reuşită, astfel încât fiecare dintre cei trei a bifat sute de kilometri de alergare şi mers cu bicicleta pe drumuri de munte.

S-au antrenat atât individual, cât şi în echipă. În munţii Rodnei, spre exemplu, au dormit mai multe nopţi în cort pentru a se adapta temperaturilor foarte scăzute pe care le vor găsi în Anzi.

Aşa se face că au înfruntat şi temperaturi externe nocturne de până la minus 20 de grade Celsius, pe care le-au trecut fără prea mari probleme. Ce-i drept, în Aconcagua s-ar putea să aibă parte şi de geruri mai mari, dar nimeni nu este speriat de aceste previziuni meteo.

Nu a fost neglijată nici partea tehnică a expediţiei, antrenamente specifice fiind efectuate atât în Călimani, cât şi în Făgăraş.

Cu toate temele făcute, Cornel, Dorin şi Ciprian speră să-i calce pe urme elveţianului Zurbriggen, dar reuşita lor depinde de voinţa muntelui.