„O Nouă Viaţă” pentru copii închişi în orfelinatul groazei

În 1990, un reportaj prezentat de postul de televiziune BBC despre copii blestemaţi de soartă şi de statul român în Spitalul de neuro-psihiatrie de la Siret cutremura o lume întreagă.

Realizatorul acelui reportaj, jurnalista britanică Anneka Rice, a făcut parte dintr-un grup de voluntari al organizaţiei umanitare Romanian Challenge Appeal, voluntari care au venit cu ajutoare la spitalul din la Siret şi au plecat şocaţi de ceea ce au văzut: copii tratați mai rău ca niște animale, bătuți, înfometați, abuzați sexual.

Voluntarii englezi s-au reîntors în scurt timp la Siret şi au renovat spitalul.

„ Au schimbat instalaţii electrice, apă, duşumele, paturi noi, tot ce s-a putut au făcut, ca un spital nou, numai clădirea nu au dărâmat-o şi au construit-o”, explică Marcela O’Connor, director executiv al Fundației „O Nouă Viață” din Siret.

Pentru prima oară în viaţa lor, copiii zâmbeau din spatele gratiilor de la geamuri şi îşi manifestau neputincios bucuria. Un sentiment străin lor până atunci.

„Ei efectiv nu făceau nimic în spital. De dimineață, îi trezeau, toţi erau aliniaţi la o masă, trebuiau să stea cu mâinile la spate şi se legănau de sus în jos..., nici măcar nu aveau voie să vorbească, li se spunea mereu să tacă şi de asta mulţi au probleme de vorbire”, continuă Marcela O’Connor.

“Acolo nu ştiam nici să spunem <Bună ziua>, <Sărut mana> sau <La revedere>. Eram legaţi, stăteam închişi...”

În 2000, orfelinatul groazei s-a închis, iar astăzi este o ruină. O amintire terifiantă chiar și pentru cei care doar au pășit aici pe vremea când clădirea era un adevărat lagăr de concentrare pentru copii.

Adrian și Viorel sunt doi dintre zecile de tineri salvați de Fundația „O Nouă Viață”, înființată acum 16 ani de către Monica McDaid, o britanică care, din 1990, și-a dedicat viața copiilor din spitalul de la Siret.

„Ne scoteau doar de două ori pe săptămână. Prin curte, atât. Nu aveam voie să ieşim în afara porţii. Purtam o haină timp de o săptămână, aceleaşi haine, şi după o săptămână abia ne schimbau ”, îşi aminteşte Adrian.

„Acolo - îl completează Viorel - nu ştiam mai nimic, nici să spunem <Bună ziua>, <Sărut mana> sau <La revedere>. Eram legaţi, stăteam închişi...”.

Cu sprijinul cunoscutului cântăreț irlandez Daniel O’Donnell, în a doua jumătate a anilor ’90, Fundația „O Nouă Viață” a început construcția unor case de tip familial în care să fie mutați și salvați micuții deținuți ai vechiului spital de psihiatrie.

Din orfelinatul groazei, în faţa ofiţerului de stare civilă

Fundația „O Nouă Viaţă” a deschis în 2002 și o societate cu profil agricol, Marsin SRL, la care au fost angajați peste 20 dintre tinerii pe care i-a luat din spital. Au o locuință, un loc de muncă și unii dintre ei și-au întemeiat chiar o familie.

Viorel o cunoștea pe Mariana din spital. Erau doi dintre copii condamnați de acolo.

S-au reîntâlnit câțiva ani mai târziu, datorită voluntarilor fundației care i-au luat în grija lor și le-au găsit de muncă la aceeași firmă.

S-au căsătorit pe 29 august 2009.

Îmi arată imagini video de la nunta lor. „Cetăţene Olaru Viorel, o iei în căsătorie pe cetăţeana Rusu Mariana?”, întrebă ofiţerul de stare civilă. „Da”, răspunde tare Viorel, ruşinat puţin de râsetele de bucurie ale celor prezenţi.

Vine rândul Marianei: „Sigur că da, pentru toată viaţa”, spune tânăra dintr-o singură suflare.

Locuiesc împreună într-un complex de garsoniere, construit de „O Nouă Viață” pentru tinerii care au reușit să se integreze și să învețe să se descurce singuri.

Câteva uși mai încolo de locuinţa familiei Olaru, un alt cuplu de tineri căsătoriți. Familia Dohotaru. Adică Ileana și Vasile.

„Hai vorbeşte - îi spune el în şoaptă... hai...”. Iar Ileana îşi face curaj şi se destăinuie: „Ne-am cunoscut la căminul unde am crescut şi... a fost acea chimie între noi. Acum, suntem unul pentru altul, suntem liberi”.

Povestea terifiantă a lui Adrian. Cu happy-end.

Adrian ţine minte cu exactitate data în care a fost scos pe poarta spitalului de psihiatrie de cei de la „O Nouă Viață”: „14 decembrie 1999... aveam 13 ani”.

„Adrian a ajuns în spital din cauză că în leagăn a făcut meningită şi au considerat că este irecuperabil şi l-au trimis la spitalul de Psihiatrie Siret... făcuse o banală meningită”, explică unul dintre voluntarii Fundaţiei „O nouă viaţă”, Anca Tablan.

Adrian avea doar trei ani când a fost închis în spitalul groazei din Siret.

 „Am copilărit acolo zece ani”, îmi spune el.

Copilăria, cum o numește, a rămas acum doar o amintire urâtă, un coșmar care îi mai bântuie nopțile.

Însă dimineața, Adrian se trezește fericit. Are o locuință frumoasă, lucrează la ferma fundației și e unul dintre angajații de bază, iar cel mai importat lucru... și-a descoperit familia.

Voluntarii de la „O Nouă Viață” le-au scris rudelor și au avut surpriza să se trezească cu mama lui Adrian venită de la Brașov să-și vadă fiul abandonat.

Era față în față cu femeia care l-a aruncat în orfelinat și totuși nu i-a reproșat nimic. „Am iertat-o”, îşi apleacă privirea în pământ.

Bucuria de a-și vedea mama a fost mai mare decât teroarea trăită în cei zece ani.

Îmi arată un album plin de fotografii: „Uite familia mea. Mama, mătuşa, eu, fratele...”.

Au învăţat să râdă, să se bucure, să trăiască. S-au născut a doua oară şi au lăsat în urmă infernul unei copilării blestemate.

Acum... au o nouă viaţă. 

Premianţii „Top 10 Suceveni”

Cea de-a doua ediţie a Galei „Top 10 Suceveni”, desfășurată vineri, 13 decembrie, la Conacul Domnesc din Şcheia, în prezenţa a peste 500 de spectatori, a fost o seară dedicată unor oameni speciali, unor oameni care sunt un exemplu pentru noi toţi. Mulţi dintre ei, necunoscuţi pentru majoritatea celor care citesc aceste rânduri.

O tânără nevăzătoare, Magdalena Iurescu, care a absolvit două facultăți ca șefă de promoție, un fotbalist sucevean, Lucian Goian, care, din Beijing - China, a inițiat o campanie de întrajutorare pe Facebook, vânzând la licitație tricouri ale unor cunoscuți jucători de fotbal şi donând banii părinților unui copil grav bolnav din Suceava, un preot din Fălticeni, Liviu Mihăilă, care duce tot oraşul la teatru, o tânără, tot din Fălticeni, Iustina Crăciun, care a reușit o performanță unică, obţinând două medalii de aur la ediția din acest an a Olimpiadei Internaționale de Astronomie şi Astrofizică, o fundație care le-a dat o nouă viaţă multora dintre tinerii care şi-au petrecut copilăria în „orfelinatul groazei” din Siret, un judecător, Marcel Nechita, care din salariul lui donează până la 2.000 de lei lunar unor copii pentru a putea să meargă la şcoală, un preot, Mihai Negrea, care şi-a transformat mănăstirea într-o mare casă de copii, o echipă de rugby (juniori I) din Gura Humorului, care a reuşit să câştige campionatul naţional, comunitatea din Cornu Luncii, în frunte cu primarul, Gheorghe Fron, care a arătat că omenia poate fi mai presus de orice nenorocire și, în mai puțin de două luni, ajutat de zeci de voluntari, a construit case pentru 11 suflete, dintre care șapte copii, ale căror locuințe au fost mistuite de flăcări, şi, nu în cele din urmă, un sucevean, Toader Ignătescu, care şi-a pus la dispoziţie casa şi terenul pentru organizarea unei tabere de creaţie a meşterilor populari şi una de artă naivă.

Monitorul de Suceava vă prezintă zilnic cel puţin una dintre poveştile sucevenilor din „Top 10”.

Gala „Top 10 Suceveni” : Website | Facebook | Google+ | Twitter | Pinterest | Vimeo