Magda, nevăzătoarea care a absolvit două facultăţi ca şefă de promoţie

Închideţi ochii şi imaginați-vă cum ar fi să nu cunoști vreodată chipul mamei, al tatălui.

Să mergi prin pădure primăvara și să nu știi cum arată copacii înfloriți.

Să nu fi văzut niciodată o floare. Bradul de Crăciun împodobit. Parcul plin de frunze, toamna.

“Este un exemplu pentru studenții noștri, pentru facultatea noastră”

La 22 de ani, Magdalena Iurescu, o tânără nevăzătoare din comuna Bilca, a reușit o performanță extraordinară

Studentă în cadrul Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, Magda, cum îi spun cei dragi, a absolvit anul acesta două specializări în cadrul Facultăţii de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării: română-italiană şi engleză-română. Şefă de promoţie.

“Este un exemplu pentru studenții noștri, pentru facultatea noastră”, declara decanul Facultății de Litere, Luminiţa Elena Turcu, la unison cu restul cadrelor didactice universitare care au avut-o studentă pe Magda.

Da, Magda este un exemplu. Pentru noi toţi. Un copil care şi-a depăşit handicapul şi care ne arată tuturor că se poate, indiferent cum te lasă Dumnezeu pe pământ.

„Magda cu siguranţă a fost cea mai bună studentă pe care am avut-o eu vreodată în cei 11 ani de când predau eu la această facultate”, e de părere Ciprian Popa, lector doctor în cadrul Facultăţii de Litere Suceava.  

Magda nu putea să vadă cursurile, să citească bibliografia sau să urmărească explicațiile profesorului la tablă. Însă putea să audă şi cu un reportofon îşi înregistra practic toate discuţiile din sala de curs, iar când ajungea acasă le asculta. O dată, de două ori, de trei ori... până le memora.

Mama ei, Olimpia Iurescu, o aducea la cursuri și o aștepta seara pe holurile universităţii, iar, odată ajunse acasă, o ajuta pe Magda la învățat: îi citea cursuri, bibliografie şi se înregistra pe reportofon. Ea era, dacă vreţi, ochii fiicei sale.

Iar Magda a făcut-o să fie cea mai mândră mamă dintre cele ale studenților de la Litere, promoția 2013.

 „Nu a lipsit niciodată de la nici o oră. În plus, dacă vreodată nu aveam un răspuns la o întrebare, la curs şi la seminar, din partea întregului an, Magda întotdeauna avea răspunsul, absolut întotdeauna”, poveşteşte Niculina Iacob, conferenţiar universitar în cadrul aceleași facultăţi,

Şi-a pierdut vederea din cauza unei culpe medicale

Olimpia Iurescu a fost îngerul păzitor al fiicei ei.

Bucuria imensă a venirii pe lume a primului copil al soţilor Iurescu a fost întreruptă brusc la aflarea veştii că micuţa lor şi-a pierdut vederea. Dintr-o culpă medicală.

”Din cauza incubatorului, din cauza presiunii oxigenului sau luminii. Nu i-au fost acoperiţi ochişorii”, mărturiseşte cu lacrimi în ochi mama Magdei.

Au urmat luni întregi de drumuri pe la diferite spitale din ţară, în speranţa că unul dintre medici va putea să îi salveze vederea pruncului lor.

Răspunsul specialiştilor însă a fost negativ, cu toţii spunându-i că Magda va fi condamnată la întuneric pentru tot restul vieţii.

„Îmi spuneau asistentele că boceam, plângeam cu glas tare... Că nu o să vadă trandafirii... Lumea mea se rezuma la vedere”, continuă Olimpia Iurescu.

„O ţineam de mânuţă, o purtam prin casă, îi puneam mâinile, ăsta este dulapul, asta este uşa”

S-au resemnat cu ideea şi şi-au promis că vor face tot ce le stă în putinţă să-i asigure Magdei o viaţă normală.  

„Am zis <Doamne, până aici, s-au terminat lacrimile şi ne apucăm de treabă>. O ţineam de mânuţă, o purtam prin casă, îi puneam mâinile, ăsta este dulapul, asta este uşa.... La un an şi două luni l-a întrebat pe taică-su:<Tata, ce faci?>, deci a vorbit pentru prima dată şi a vorbit perfect. Îmi punea pe zi aproximativ 200 de întrebări şi nu exagerez. De ce varul e alb? Ce e ăla preşedinte? Câteodată mă săturam, dar am spus <Doamne. dacă eu nu-i spun, cine-i spune?!”

Magda a făcut generala şi liceul la Buzău, la o şcoală specială pentru nevăzători. Plecarea de acasă a fost unul dintre cele mai grele momente, atât pentru părinţi, cât şi pentru Magda. 

Pentru prima oară în viaţă, Magda era înconjurată de copii cu aceleași probleme şi întrebări ca ale ei.

A urmat liceul tot la Buzău, iar anii au zburat cât ai clipi, până la următoarea provocare din viaţa Magdei. Facultatea.

„M-am obşişnuit cu... handicapul ăsta, să-i spunem”, mărturiseşte tânăra nevăzătoare.

„Un copil deosebit, de care orice părinte ar fi mândru”

Victor Cărcăle este şeful Compartimentului de italiană din cadrul Facultăţiide Litere şi vorbeşte cu mare drag de Magda:  „Magda rămâne pentru facultatea de litere un reper de student nu numai eminent, extrem de bine pregătit, ci şi o persoană deosebită, o foarte bună colegă. Mi-aduc aminte că toţi colegii erau plăcut suprinşi  de faptul că ori de câte ori apărea o problemă, Magda era acolo şi îi ajuta”.

„Mi-aş dori ca toţi studenţii cu care lucrăm să dea dovadă de abnegația, de seriozitatea, de responsabilitatea de care dă dovadă Magda. Un copil deosebit, de care orice părinte ar fi mândru”, afirmă Valentina Curelariu, lector doctor în cadrul Departamentului de limbi şi literaturi străine.

Şi da, părinţii Magdei sunt mândri de prinţesa lor. Pentru a se descurca şi a-i asigura Magdei un viitor au fost nevoiţi să ia calea străinătăţii. Cu rândul. Mai întâi a fost plecată mama, iar acum, de aproximativ doi ani, tatăl. Şi unul şi altul pot spune că au făcut facultatea odată cu fiica lor.

„Mi-aduc aminte cum citea tata, muncitor în construcţie, Letopiseţul Ţării Moldovei, Istoria Hieroglifică sau Ferdinand de Saussure”, zâmbeșteMagda.

Tatăl a scăpat doar cu un an de studii, dar mama în schimb a prins următorii ani de facultate, ajungând chiar să citească şi literatură proletcultistă. 

Visul Magdei

Șefa promoției 2013 a Facultății de Litere visează să se angajeze profesor la școala de nevăzători la care a învățat și ea sau să urmeze o carieră universitară.

Magda nu poate vedea florile, dar le poate mirosi. Magda se bucură mult mai mult de mirosul teilor înfloriți, de mireasma toamnei, de magia Crăciunului.

Magda  nu a văzut niciodată chipul mamei, al tatălui, dar şi-i poate imagina drept cele mai frumoase ființe de pe pământ.

De multe ori, noi suntem nevăzătorii care o înconjurăm pe Magda, care uităm să ne bucurăm de lucrurile, mărunte cum le considerăm, din viața noastră.