Legume uriaşe şi sănătoase în cea mai mare fermă ecologică din judeţ

La 40 de grade Celsius apa curge gârlă de pe orice om care doar are curajul să stea la soare. Dacă intri într-o seră de legume, zăpuşeala îţi dă senzaţia că ai nimerit într-o saună şi mai-mai că te aruncă direct afară. La fel simt şi membrii familiei Mătrăşoaie, din Bursuceni, dar instinctul primar este învins rapid, iar braţele şi picioarele se pun rapid în mişcare printre rândurile frumos ordonate de legume. Disciplina, după cum spune Vasile Mătrăşoaie, este principalul secret al reuşitei unei afaceri care nu-ţi lasă timp să leneveşti în faţa televizorului ori să ai timp de plimbări şi distracţii la final de săptămână.

„După o zi de muncă de 12 sau chiar 18 ore îţi mai arde de distracţie?”

De la sfârşitul lunii iunie şi până când iarna îşi intră în drepturi, adică preţ de aproape cinci luni, în sera de legume de la Bursuceni timpul este prea scurt. Ziua de muncă începe la 6-6.30 şi se termină când dă Domnul, adică undeva spre miezul nopţii. Şi a doua zi totul începe de la capăt. Este o rutină pe care Vasile Mătrăşoaie le-a imprimat-o şi copiilor săi, fără de care afacerea cu legume nu ar putea exista.

La cei 24 de ani, Andreea Mătrăşoaie spune că nu prea ştie ce înseamnă distracţia şi discotecile. Munceşte alături de tatăl şi de mama ei de ani buni, chiar dacă uneori ar vrea să lase totul şi să stea la o şuetă împreună cu prietenele.

„Când mă plictisesc de munca la legume urc pe tractor. Am învăţat să-l conduc şi e ca un fel de relaxare pentru mine. Mi-a venit de multe ori să las totul şi să plec, dar în cele din urmă m-am oprit. Discoteca? Ce-i asta? După o zi de muncă de 12 sau chiar 18 ore îţi mai arde de distracţie?”, mărturiseşte Andreea într-unul din rarele momente de pauză.

„Uneori visez noaptea că mă întreabă roşiile şi ardeii: <Îţi place cum am crescut?>”

Şi Vasile Mătrăşoaie recunoaşte că în această meserie nu este timp liber. „Se lucrează 32 de zile pe lună, câte 25 de ore pe zi. Satisfacţia mea e să văd plantele cum cresc. Uneori visez noaptea că mă întreabă roşiile şi ardeii: <Îţi place cum am crescut?>. Iar a doua zi merg direct şi mă uit la ei şi-mi creşte inima de bucurie că sunt viguroşi şi o ţâră mai mari decât cu o seară înainte. Lumea care mă aude că vorbesc cu plantele cred că spune că-s nebun, dar dacă nu transmiţi dragoste nu poţi face nimic”, s-a spovedit legumicultorul de la Bursuceni.

Bărbatul spune că între el şi legumele pe care le cultivă este o strânsă legătură, „e ca şi cum ar fi copiii mei”. În afară de dragostea cu care îşi înconjoară legumele, iar acest lucru i se citeşte în priviri ori de câte ori se uită la roşiile, vinetele, ardeii şi gogoşarii săi, Vasile Mătrăşoaie spune că un alt secret al succesului este atenţia acordată plantelor.

„Nu trebuie să scapi dăunătorii să atace leguma, pentru că altfel s-a terminat şi ai muncit de pomană. Şi cu irigaţia este o problemă, dacă le dai prea multă apă putrezeşte rădăcina şi planta a murit. Totul trebuie făcut exact ca la carte, iar cât am citit în ultimii ani nu am făcut-o o viaţă întreagă. Iarna, când e mai liber, cei de la Syngenta îmi trimit câte o tonă de cărţi ca să nu mă plictisesc”, a povestit Vasile Mătrăşoaie.

Nici o firmă de profil nu a dorit să încheie vreo poliţă de asigurare

Chiar dacă munceşte cu întreaga familie zi-lumină, Vasile Mătrăşoaie nu are siguranţa că la finalul anului va avea şi oareşce profit. Şi asta pentru că nici o firmă de profil nu a dorit să încheie vreo poliţă de asigurare. „Au sunat, au zis că vin să vadă care e treaba, au ajuns aici şi după asta nu au mai dat nici un semn de viaţă. Aşa că, totul se face pe munca şi pe riscul nostru”, a mărturisit legumicultorul din Bursuceni.

Chiar şi cu acest impediment, afacerea pusă pe picioare de Vasile Mătrăşoaie merge mai departe. „E pasiunea mea şi sper s-o transmit şi altora”, este crezul care îl împinge din spate pe agricultor în activitatea sa.

Secretele unor legume mari, sănătoase şi mai presus de toate ecologice nu sunt foarte multe. Totuşi, Vasile Mătrăşoaie nu le-a pus pe tavă tuturor celor care i-au călcat sera. Nici măcar fiica sa, Andreea, care este practic mâna sa dreaptă, nu ştie totul despre legumicultură.

„Am mai furat câte ceva de la tata, mi-a mai spus el altele, dar sunt şi lucruri, în special pe linie de tratamente, pe care nu le stăpânesc. Încet-încet am să mă pun la punct şi sper că într-o zi voi fi mai bună decât tata în domeniul legumiculturii”, a precizat Andreea Mătrăşoaie.

Sera de la Bursuceni, ca în reclamele cu legume

Cine nu a văzut ferma de la Bursuceni are ce regreta. Perfect aliniată şi cu legume care sunt deja gata pârguite sau cu altele care se pregătesc să se coacă, sera arată exact ca în reclame.

Plantele ating şi peste 2 metri înălţime şi sunt legate de sârme prinse pe bârnele din lemn văruite ale serei. În funcţie de legumă, acestea sunt „ancorate” fie cu câte o aţă, fie cu câte două. De exemplu, pentru ardei şi vinete au fost folosite câte două aţe. „Sunt legate astfel pentru a mări productivitatea şi pentru a asigura o aerisire cât mai bună”, a dezvăluit Vasile Mătrăşoaie.

Iar efectele muncii după manual, dar şi după inspiraţia celui care deţine sera de la Bursuceni, se văd cu ochiul liber. Vinete care depăşesc frecvent 1 kg bucata, ardei care ajung şi ei la greutatea de 1 kg, precum şi roşii mari, cărnoase şi gustoase sunt recoltate zilnic din „sauna” lui Vasile Mătrăşoaie.

Iar de aici, legumele sunt împachetate şi duse în Piaţa Mare a municipiului Suceava, unde Maria Mătrăşoaie intră în contact cu clienţii, cărora le vinde produse care i-ar face invidioşi până şi pe cei mai mari producători europeni.

Afacerea mai este sprijinită şi de Marius, fiul lui Vasile Mătrăşoaie, care pe lângă legume se ocupă şi de cele aproape 50 de vaci pe care le creşte în apropierea serei de pe imaşul situat între Bursuceni şi Dumbrăveni.

Ce se găseşte în sera de la Bursuceni

Deocamdată, sera de la Bursuceni este plină cu vinete, roşii, ardei şi gogoşari, dar peste câteva săptămâni pe piaţă vor ajunge şi castraveţi, dar şi alte legume. De la firme de renume din Franţa, România, Ungaria şi Spania, precum şi de la Syngenta (firmă elveţiană care are sediu şi în România) au fost aduse zece tipuri de vinete, patru soiuri de ardei, opt soiuri de roşii şi două de gogoşari.

Vasile Mătrăşoaie nu a putut estima producţia pentru acest an şi spune că „linia o vom trage la final, pentru că legumicultura este loz în plic, mai ales când nimeni nu vrea să-ţi asigure producţia”.