Balurile Bobocilor de dinainte de 1990, când se alegeau Miss şi Mister Boboc, nu erau petreceri cu fast şi multă cheltuială, care să necesite sala mare a Casei de Cultură din Suceava, unde să intre aproape o mie de tineri, sau locaţii de fiţe, cluburi de noapte, restaurante, ci se desfăşurau, de cele mai multe ori, în cantina liceului sau în sala de sport unde intra un număr restrâns de elevi.
Cel puţin aşa ne-au povestit câţiva dintre cei care au făcut liceul înainte de 1990. Şi în acele vremuri, chiar dacă din poveştile interlocutorilor rezultă că balurile bobocilor semănau cu nişte petreceri banale, ele aveau miză şi erau organizate de un comitet, format din elevi de clasa a XII-a. Aceştia alegeau şi juriul, probele de concurs, dar şi premiile. Era un test pentru organizatori.
Libertate sub lupa profesorilor
Boboacele de dinainte de 1990 purtau de obicei fuste sau rochii sub genunchi, nu erau machiate, nu purtau pantofi cu toc şi erau supuse unor teste dificile de cultură generală, în cadrul concursului de Miss şi Mister.
Îmbrăcămintea, dar şi atitudinea bobocilor era atent monitorizată de tovarăşii profesori, care, de obicei, ocupau locurile din primele rânduri.
Chiar dacă erau tovarăşi profesori, dar şi elevi „pătrunşi” de spiritul socialist, foştii boboci din acele vremuri nu-şi amintesc să fi fost obligaţi să recite poezii patriotice, să poarte bentiţe pe cap sau să se urce pe scenă în sarafan de uniformă. Era libertate, dar controlată. Elevii aveau mai mult respect faţă de profesori şi de felul cum se prezentau în faţa lor.
“Nu aveam voie cu ciorapi de mătase, nu aveam voie cu fuste mai scurte de genunchi şi nici cu bijuterii”
„Dacă-i bal, bal să fie”, vorba românului. Balurile Bobocilor de odinioară erau şi un bun prilej pentru elevii din clasa a IX-a de a-şi cunoaşte colegii mai mari. La baluri se legau prietenii, care, uneori, durau toată perioada de liceu.
Camelia Iordache ne-a povestit că în perioada în care a făcut ea liceul, „evenimente distractive erau foarte rare. Erau două mari petreceri, Balul Bobocilor și petrecerea de absolvire a liceului, ambele se organizau în cantina liceului. Ne îmbrăcam în ţinute decente. În clasele a IX-a şi a X-a încă purtam ciorapi din bumbac. Nu aveam voie cu ciorapi de mătase, nu aveam voie cu fuste mai scurte de genunchi şi nici cu bijuterii”.
Dana, o altă absolventă de liceu din perioada de dinainte de 1990, ne-a povestit că „îmbrăcămintea pentru petrecerea de bal era aleasă cu simț de răspundere, având în vedere faptul că printre invitați erau profesorii cu privirile lor critice și încă exista respect. Şi publicul, colegi care veneau la baluri din alte clase, avea o ținută respectabilă”.
Dacă acum boboacele se îmbracă la bal provocator, se mişcă lasciv, frumoasele de pe timpul secerii şi ciocanului se îmbrăcau simplu, dar plăcut ochiului, îşi arătau adevărata frumuseţe naturală, pentru care erau aplaudate şi respectate de colegi.
În concurs, contau mult testele de cultură generală, delogică şi abilităţi artistice (recitat, cântat, dansat).
Printre probele de concurs erau prezentate scurte momente artistice exclusiv cu elevi din liceu, dansuri populare, acolo unde existau grupuri folclorice în liceu, piese de teatru sau muzică cu formaţii ale liceului, dar şi probe haioase: să culeagă mere din apă doar cu gura, fără să se ajute de braţe.
Gâscă cu fundă la gât, pentru Miss Boboc 1989
În noiembrie 1989, la Liceul „Dragoş Vodă” Câmpulung Moldovenesc, Balul Bobocilor a fost organizat de clasa a XII-a A.
Inedit a fost momentul în care Miss şi Mister Boboc au fost premiaţi. Fiecare a primit câte o eşarfă pe care era imprimat titlul câştigat, iar ca daruri: Miss Boboc a primit un coş împletit în care se afla o gâscă cu fundă roşie la gât, alături de care, tot în coş, se aflau şi câteva flori naturale, iar Mister Boboc a primit o bâtă de baseball sau un ciomag bine cioplit şi lustruit, care să semene cu o bâtă de baseball.
Nu prea îşi aminteşte nimeni de ce au fost alese aceste cadouri inedite, care i-au amuzat atât pe boboci, cât şi pe cei din public. Miss Boboc 1989 purta o fustă cu mult sub genunchi, bluziţă cu mânecă lungă, iar Mister Boboc 1989 purta cămaşă albă, pantaloni albi, sacou deschis la culoare şi cravată în dungi. Ambii erau foarte naturali, zâmbăreţi, nefardaţi.
Bobocii de clasa a IX-a, dar şi elevii din clasele a XII-a care au participat la discoteca de după Balul Bobocilor, organizat în sala mare a liceului, au fost îmbrăcaţi decent, fiecare cu ce a avut mai bun pe acasă.
Rămân mărturie fotografiile alb-negru din acea perioadă, în care nu distingem rochii cu spatele gol, paiete, tocuri de 20 de centimetri, fuste foarte scurte sau băieţi în frac.
Discotecă, după bal
Participanții la concursul de cel mai „răsărit” boboc sau boboacă, dar mai ales la dansul de după bal purtau ținute de petrecere, însă nu extravagante, fustiţe sub genunchi, rochii cu mânecă lungă, iar de machiaj nu se prea punea problema. Nu era o modă machiajul. Se pare că nici în primii ani după Revoluţie liceencele încă nu se prea obişnuiseră cu fardurile.
Profesoara Olga Lenţa ne-a povestit că la Balul Bobocilor din 1997, ca elevă, „a fost pentru prima oară când am folosit fard pe ochi”. „Mă simțeam stingheră, mai ales că am luat cuvântul în deschiderea programului. Ce a fost inedit? Faptul că doamna dirigintă mi-a încurajat gestul. Și acum îmi amintesc ce mi-a spus (Dumnezeu să o odihnească): <E prima oară când te văd machiată. Îți stă foarte bine>. Și chiar aşa era, prima oară când foloseam fard”.
Biatrice Choleva îşi aminteşte că după concurs urma de fiecare dată discoteca, cu muzică la magnetofon, până la ora 22:00, pe care o puneau tot DJ din liceu, mulţi băieţi veneau la bal îmbrăcaţi în blugi sau chiar în pantalonii de uniformă. „Cei mai frumoşi boboci primeau din partea organizatorilor, de obicei clasele de a XII-a, diplome şi cărţi, mai rar flori. După concurs, se făceau fotografii şi... cam atât”, ne-a spus Biatrice.
Miss Boboc i-a dus notorietate în liceu şi mulţi băieţi prin preajmă
Ecaterina Pelinari ne-a spus că a fost aleasă Miss Boboc în anul 1990, făcând parte dintre primii boboci de după Revoluţie. „La Liceul Sanitar eram mai mult fete. Nu mai ştiu cum am fost selectată, cred că cei din clasa a XII-a, care organizau balul, au venit în clasă şi mi-au spus să particip. Ştiu că am recitat, am cântat, cam astea erau probele din concurs, de aptitudini artistice. Ca premiu am primit ceva cosmetice, flori... Chiar după ce am coborât de pe scenă, nici acum nu am înţeles de ce, directorul liceului mi-a spus că nu prea sunt în siguranţă şi am plecat acasă. Nu am mai fost la discoteca de după bal. Oricum, acel titlu, de Miss Boboc, mi-a adus notorietate în liceu, normal. Eram invitată la spectacole, la multe activităţi culturale, am reprezentat liceul la anumite evenimente şi, în clasa a XII-a, alături de alţi colegi din clasă, am prezentat Balul Bobocilor pentru cei mici, din clasa a IX-a. Nu ştiu ce altceva mi-a adus acest titlu... Că mă curtau mulţi băieţi... Hmm. Asta nu mă prea interesa. Am glumit... Oricum, eram mai cunoscută în liceu decât alţi colegi, să zicem, după ce am fost aleasă Miss Boboc”, ne-a povestit Ecaterina.