La Solca, sărăcie lucie în fantoma oraşului de altădată

Cu o populaţie oficială de 2.654 de locuitori, dar în realitate semnificativ mai mică, mulţi locuitori venind acasă doar de sărbători, Solca este în momentul de faţă unul din cele mai mici oraşe din ţară.

Iar faptul că oraşul e minuscul reprezintă în momentul de faţă cea mai mică problemă în Solca. Practic, oraşul de azi este o fantomă sinistră a ceea ce a fost odată. Problema nu este însă că oamenii ar trăi din nostalgii, ci că realitatea din Solca nu le oferă aproape nimic. Cu mult sub sărăcia din cele mai multe localităţi din judeţ sau din ţară.

Solca de azi, urmele unui oraş care a murit

Conform unui clasament al celor mai mici aşezări urbane din România, Solca se află pe locul IV, după Băile Tuşnad din Harghita şi încă două orăşele din Bihor. În judeţul Suceava, Solca este de departe cel mai mic oraş. Urmează pe locul doi oraşul Milişăuţi, care are însă aproape 5.000 de locuitori. Chiar dacă foarte mic ca întindere şi ca populaţie, Solca are totuşi aspect de oraş faţă de alte „surate” din judeţul Suceava.

De cum intrăm în Solca, urmele gloriei de altădată nu pot trece neobservate. Parcuri întinse, 12 blocuri, unele cu spaţii comerciale la parter, clădirea fostului cinematograf, ruinele fabricii de bere Solca, toate amintesc într-un mod sinistru de trecutul înfloritor.

Solca mai păstrează urme de oraş, însă pe oameni asta nu are cum să-i încălzească cu ceva.

La Solca, pe străzi: elevi şi oameni trecuţi de prima tinereţe

Pe stradă îl găsim pe Gheorghe Filip, în vârstă de 66 de ani. De 42 de ani trăieşte la Solca.

„E din ce în ce mai rău. Nimic nu mai este bun la Solca. Totul se face la nimereală. Locuri de muncă nu sunt sub nici o formă, cele care au fost sunt distruse. Fabrica de bere e total distrusă, sanatoriul e distrus, unde să ai locuri de muncă? Aici se trăieşte din pensii, care are pensie, care nu, munceşte pe unde apucă, dacă apucă...Tinerii, majoritatea, au plecat, nu au nici un viitor la Solca”, ne spune Gheorghe Filip. Bărbatul, un om destul de aşezat, ne avertizează că în Solca nu prea o să găsim tineri cu care să vorbim. Într-adevăr, exceptându-i pe cei foarte tineri, elevii de la Grupul Şcolar „Tomşa Vodă” Solca, singura unitate de învăţământ din oraş, pe străzi, din foarte puţinii oameni cu care ne-am întâlnit, toţi aveau peste 50 de ani.

Nostalgii

Toate problemele pleacă de la locurile de muncă. În Solca, puţinii norocoşi sunt bugetarii, care lucrează la şcoală, la căminul de bătrâni înfiinţat anul trecut în locul spitalului de boli cronice, la Centrul de plasament „Mihail şi Gavril”, la poliţie, la subunitatea de pompieri sau la ocolul silvic din localitate.

Pe stradă am întâlnit-o şi pe Lenuţa Vasilovici, în vârstă de 54 de ani. A lucrat la fostul spital de boli cronice, iar acum este angajată a căminului de bătrâni.

Nostalgiile nu ocolesc pe nimeni în Solca.

Lenuţa Vasilovici a povestit: „Era fabrica de bere, erau mulţi muncitori, era Progesul, era complexul comercial unde lucrau sute de muncitori. Îmi aduc aminte cum veneau cu autobuzul la Solca angajaţii din Arbore, Clit, Cajvana, Cacica. La noi se făceau covoare, am lucrat şi eu şapte ani acolo, la secţia de covoare, erau tricotaje, era ţesătorie, să făceau covoare persane, lenjerie, broderie, acum nu e nimic, absolut nimic, e o zonă moartă”.

„Un cătun, asta e Solca, un cătun fără viitor”

Cei mai mulţi localnici de o vârstă apropiată cu ea nu sunt la fel de norocoşi.

Viorel Avram Ciobîcă are 50 de ani şi lucrează cu ziua, când are ce lucra.

„Fiecare se descurcă cum poate pe aici. Oamenii lucrează cu ziua cum pot pe ici pe colo, care îs pensionari, care cu ajutorul social de la primărie. Tinerii mai pleacă în străinătate ori prin alte judeţe la lucru, cam asta e situaţia la noi”, spune bărbatul, care aminteşte că doar crâşmele, ca peste tot de altfel, merg bine la Solca.

Un localnic, prea sătul de viaţa grea, nici nu mai vrea să stea de vorbă cu noi şi desfiinţează Solca din două vorbe. „Un cătun, asta e Solca, un cătun fără viitor”.

Solca se identifică şi astăzi, dar în sens negativ, cu celebra fosta fabrică de bere

Fabrica de bere de la Solca, închisă definitiv în 2004 şi vândută pe bucăţi la fier vechi de un investitor care este acum trimis în judecată, pus sub acuzare pentru că a distrus un monument istoric, stârneşte de departe cele mai multe nostalgii printre localnici.

„Fabrica de bere a dat, la un moment dat, din câte îmi aduc aminte, 120 de locuri de muncă. Berea de Solca era cea mai bună. Pe primul loc era berea de Solca şi pe locul doi berea Azuga”, a povestit Liviu Ioan Andreescu.

Căminul de bătrâni, singura investiţie importantă din ultimii ani

Cum era şi normal, la Solca ne-am deplasat şi la primăria locală. Dacă avem în vedere că primarul Valeruţ Hofnar Ţăranu este la al patrulea mandat consecutiv, se poate spune că e un om apreciat în oraş. Ori poate, sătui de tot şi de toate, oamenii nu mai aşteaptă nimic nici de la nici un edil.

Primarul spune că a făcut în ultimii ani atât cât s-a putut face. Din perioada de glorie a oraşului a reuşit să salveze doar spitalul de boli cronice. Desfiinţat prin Hotărâre de Guvern, acesta a fost transformat în cămin de bătrâni. Spune că s-a zbătut, a obţinut finanţare, iar acum căminul este ocupat la capacitate maximă. Sunt 70 de bătrâni şi 35 de angajaţi, majoritatea localnici din Solca.

Bugetul muribund al primăriei, resuscitat din exploatarea a 125 de hectare de pădure

Primarul se mai poate lăuda şi cu înfiinţarea, anul trecut, a unei substaţii de ambulanţă la Solca care deserveşte oraşul şi comunele din jur.

În condiţiile în care, de la an la an, din cauza sărăciei, în contul impozitelor se încasează sume tot mai mici, cea mai importantă activitate economică a Primăriei Solca este legată de cele 125 de hectare de pădure pe care le administrează.

În rest, Valeruţ Hofnar Ţăranu mai are proiecte îndrăzneţe, care însă nu s-au concretizat. Cel mai important este legat de o lucrare de reabilitare a staţiei de epurare şi de amenajare a 11 kilometri de canalizare, proiect aprobat prin Hotărâre de Guvern încă din 2007. Anul trecut, primăria a avut chiar în buget trei miliarde de lei vechi pentru demararea proiectului, însă banii au fost daţi înapoi pentru că lucrările nu au început. Primarul spune că de vină au fost firmele „abonate la contestaţii”.

Agenţi economici privaţi cât să-i numeri pe degetele unei mâini

După cum aminteam, în momentul de faţă cei mai mulţi localnici care au loc de muncă sunt bugetari. Agenţii economici privaţi pot fi număraţi pe degetele unei mâini.

„Agenţi economici mai importanţi sunt foarte puţini. Este hanul Solca, un restaurant cu cazare, avem un gater în fondul forestier şi avem înspre Clit o firmă din Marginea, care se ocupă cu borduri şi cu pavele şi care este pe zona noastră teritorială şi contribuie şi la bugetul nostru”, a declarat primarul.

Firma care duce oamenii la muncă în Germania, salvarea din Solca

El nu a uitat să amintească în mod special de un al patrulea agent economic important. Cel care deţine o firmă de transport cu care duce oamenii la muncă în străinătate.

„Avem o firmă administrată de un localnic, Viorel Flutur, care are vreo patru autocare cu care plasează forţă de muncă în Germania, în agricultură. Se ocupă de asta de după Revoluţie, e un om serios, duce mii de oameni la muncă din judeţele Iaşi, Botosani, Vaslui, Neamţ, toată zona aceasta. Sunt oameni din Solca care pleacă chiar şi de două ori pe an la muncă în Germania. Într-o lună şi jumătate dacă vii acasă cu 2000 – 2.500 de euro, e ceva. Aşa şi-au ţinut mulţi din Solca copiii în facultate, e un mare ajutor pentru localitate”, spune convins primarul.

Mai toţi localnicii cu care am vorbit ne-au spus că străinătatea e singura şansă a tinerilor din Solca.

„ E greu, foarte greu, nu sunt bani, nu ai unde lucra. Am un băiat, s-a dus cu tot cu femeie la muncă în străinătate, aici nu ai ce face, nu ai unde lucra”, ne-a spus tanti Ana Florea.

Alte localităţi din zonă, prilej de invidie pentru oamenii din Solca

Oamenii din Solca au ajuns să fie invidioşi pe cei din Marginea, Cavjana sau alte localităţi apropiate care sunt incomparabil mai dezvoltate.

Liviu Ioan Andreescu ne spune plin de năduf:

„Dacă vreţi, mergem la mine acasă şi vă arăt o coşarcă cu medalii ale fetei mele, e vicecampioană naţională la tir sportiv la categoria 18 ani şi nu a găsit nicăieri un loc de muncă în Solca. Lucrează la un PECO în Marginea....”.