Printează articolul
Trimite e-mail
O familie din Burdujeni locuieşte într-o cameră de doar şase metri pătraţi, acoperită cu scânduri şi nailoane. Două paturi, o sobă de lut, câteva carpete pe pereţi, o oglindă şi câteva fotografii ale copiilor sunt toată averea acestei familii. Trei copii, doi gemeni, fetiţă şi băiat, în vârstă de doi ani şi jumătate, care au grave probleme de sănătate, şi o fetiţă în vârstă de 8 ani, îşi trăiesc primii ani din viaţă, alături de părinţi lor, în această „casă” extrem de neîncăpătoare.
Gemenii, Nicolae Vasilică şi Nicoleta Vasilica, au fost despărţiţi chiar de la naştere. Fetiţa, care s-a născut cu o greutate de 1,7 kilograme şi cu handicap gradul I, a fost preluată de Protecţia Copilului Suceava, chiar din maternitate, şi plasată la un asistent maternal profesionist din Bogdăneşti. Părinţii se bucură de prezenţa acestui copilaş în mijlocul lor doar în vacanţe şi de sărbători.
Programat pentru operaţie, în iulie
Vasilică Palancianu a rămas alături de părinţii lui şi de surioara mai mare şi părea să fie ferit de necazuri. Nu s-a întâmplat aşa. În luna februarie, copilul a alunecat şi şi-a rupt piciorul stâng. A fost operat atât la spitalul sucevean, cât şi la o clinică din Iaşi.
Medicii de la Iaşi l-au diagnosticat pe băieţel cu artrită juvenilă idiopatică forma oligoarticulară, deficit funcţional locomotor stadiul IV, durere cronică de genunchi bilateral, bronşită acută, trombocitoză reactivă, sindrom de citoliză hepatică, hipocalcemie, tulburări somato-psihice manifestate prin anxietate.
Te şi miri cum, într-un corp firav de copil, pot să „intre” atâtea suferinţe.
În luna iulie, copilul este programat pentru o operaţie la clinica pediatrică din Iaşi, numai că părinţii ne-au spus că nu au bani pentru a-l duce la doctor. Medicii i-au recomandat copilului un regim alimentar diversificat, bogat în fier (carne, ficat, gălbenuş de ou), în paralel cu tratamentul medicamentos. Părinţii nu au posibilităţi să îi ofere în permanenţă un regim alimentar variat, care să-l „pună pe picioare” pe copil.
Chiar dacă se chinuieşte să facă câţiva paşi singur, fără spijin, copilul oboseşte foarte repede, are dureri de picioare şi cade. În permanenţă trebuie ca cineva să fie în preajma lui. Bunica paternă, în vârstă de 77 de ani, mamă a opt copii, este cea care are grijă de Vasilică atunci când părinţii sunt plecaţi la muncă.
Nu au bani pentru medicamente
„Îmi plânge sufletul că nu pot să fac mai mult pentru copiii mei. La Iaşi, ni s-a spus că operaţia costă cinci milioane de lei vechi. Doctorul mi-a dat o reţetă pentru băiat, pe care nu am reuşit să o cumpăr, în valoare de 173 de lei noi şi încă una de 53 de lei noi. Punând la socoteală şi banii de drum, clar nu avem de unde să adunăm toţi banii. Mai este şi fata cea mare, Andreea, din clasa I, care are nevoie de bani pentru fondul clasei, pentru caiete, hăinuţe, că de jucării şi cărţi de citit nici nu poate fi vorba”, ne-a spus femeia, care, cu lacrimi în ochi, ne-a destăinuit şi marea ei suferinţă, aceea de a nu fi în stare să-i aibă pe toţi trei copiii alături, să-i strângă în braţe, să-i aline.
Îşi vrea copiii alături, dar nu are ce să le ofere
Faptul că a fost nevoită să-i despartă pe gemeni, încă de la naştere, este marea „vină” pe care o poartă mama copiilor în suflet. Este conştientă că fetiţei îi este bine la asistentul maternal la care este în plasament, fiind şi un copil cu handicap, dar, spune ea, „este copilul nostru, şi mă doare să-l văd pe Vasilică despărţit de sora lui geamănă”.
„Când o iau la noi în familie, se joacă cu Vasilică, dar nu se cunosc bine. Se privesc parcă ar fi străini. Dacă aş avea posibilităţi, măcar două camere, şi o situaţie mai bună, aş vrea să-i am împreună pe cei trei copii”, a completat Maria Gabriela, mama copiilor.
Au nevoie de ajutor
Veniturile acestei familii sunt mici. Mama copiilor îngrijeşte un bătrân care nu poate să se deplaseze decât în scaun cu rotile, pentru care primeşte 400 de lei lunar. Tatăl copiilor lucrează cu ziua, adună cartoane de la tomberoane şi le vinde sau face servicii ocazionale oricui îl „tocmeşte”. Pentru că veniturile nu sunt stabile, în această familie se mănâncă şi se cheltuieşte în funcţie de cât se câştigă. Cel mai mult de suferit au copiii. Cămeruţa în care locuiesc aceste suflete necăjite, dar muncitoare şi demne de stimă, este de fapt o anexă a casei, cu două camere, în care locuiesc bunicii paterni.
Omenii de bine care pot să-i ajute pe aceşti copii nevinovaţi, fie cu bani pentru medicamente, fie cu hăinuţe, rechizite, jucării, alimente, dulciuri, cu orice cred că poate să le aducă un zâmbet pe chip, pot să îi viziteze în micul lor univers sărăcăcios, de pe strada Fagului, nr. 135 (mai sus de Marinex - Burdujeni) sau la telefonul redacţiei - 0230 522 993.
(12 mai 2011, 15:15:23