- Urcă treptele scării desăvârșirii, revelată cândva lui Iacov, de la despătimire la iluminare și de la iluminare, prin credință, la unirea cu Dumnezeu.
- Disciplinează-ți dorințele nepotrivite prin asceză, o formă de descoperire, prin har și voință luminată, a adevăratei libertăți în Iisus Hristos.
- Cultivă smerenia, poartă a Împărăției lui Dumnezeu, nu doar ca pe o virtute, ci ca pe o descoperire a propriei tale nimicnicii, în care Cel Multmilostiv Își revarsă plinătatea.
- Dobândește virtutea ca pe o golire de tot ce este stricăcios, fără a ignora slăbiciunile tale și lupta ta între cădere și ridicare, între păcat și virtute, între viață și moarte.
- Dobândește tăcerea prin rugăciune fără cuvinte, fortăreață împotriva păcatului, în care sufletul se deschide spre harul divin, iar mintea, spre fericita întristare.
- Caută isihia, calea rugăciunii neîntrerupte, dar nu ca pe o ieșire din sine, ci ca pe o coborâre a minții în inimă, taina propriei existențe.
- Contemplă, prin pocăință, nevoință și suferință, tainele lui Dumnezeu, iar în fiecare lacrimă mărturisește-ți dorul de veșnicie și desăvârșire.
- Îmbracă haina smereniei ca pe o recunoaștere a propriei fragilități, dar și ca să arăți măreția harului ce lucrează în tine.
- Adu-ți aminte mai des că ești muritor, deschizând sufletului orizontul veșniciei, însă nu obsesiv ori deprimant, ci ca să alungi frica de moarte.
- Eliberat de mânie, clevetire, minciună, hulă, trândăvie, arghirofilie, slavă deșartă, mândrie, dobândește pacea, iruptă din iubirea Preasfintei Treimi.
† Calinic,
Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților