Balada Mănăstii Putna

Într-o zi de vară-aleasă

Sfântul Ștefan Domnul bun

Se urca pe Dealul Crucii

Și privind ca un stăpân

Țărișoara lui cea dragă

Cu brazi ‘nalți de verde crud

Vru din arcul său să tragă

O săgeată către sud,

Dar un gând din înălțimi

Îl chema spre răsărit

O fereastra spre lumini

Un glas blând din infinit

Îi șopti că vremea este

Să ridice Sfânt Lăcaș

Pe un plai ca din poveste

Pentru veșnicul sălaș

Ridicase multe-altare

Schituri mici și mânăstiri

Cu icoane scumpe, rare

Cu cetăți și mari zidiri,

Dar avea către Preasfânta

Ruga mare și-un dor greu

Să îl țina-n umilință

Și la bine și la rău

Și să aibe-n inimioară

Pururi Veșnicul Stăpân

Și în grijă către țară

Numai gândul său cel bun

Să nu uite nici de clipă

Când chemat spre veșnicii

Să primească-n dar aripa

Rugăciunii inimii.

Și privind spre creste înalte

O săgeată slobozi

Ce spre cer porni să salte

Și-ntr-un brad apoi se-opri

Și porni cu-a sa suita

Peste deal un râu trecu

Și cu ochi ageri se uita

Peste locul ce-i placu

Da! Aici îmi e dorința

Să zidim Altar Preasfânt

Și să-mi dezlipesc ființa

De smeritul meu pământ

Și Preasfintei Născătoare

Să-i ridic o Mânăstire

Ca o strajă la hotare

Când nu va mai fi ostire.

Multe bătălii avuse

Ajutat de Dumnezeu

Numai două le pierduse,

Dar lupta cu toți din greu

Ca să-i țină la hotare

Pe păgâni și pe hordași

Îndrăgit de oastea mare

De vitejii săi ostași

Se lupta pentru credința

Pravoslavnica și dreaptă

Și purta în conștiința

Limpede și înțeleaptă

Dorul către veșnicie

Și să crească-n țară sa

Turme, grâne, pomi pe glie

Tot ce Domnul Sfânt le-o da.

Și cu dor porni zidire

Lavra Putnei cea domnească

Cu credință și iubire

Către patria cerească

A iubit prea mult Moldova

Și s-a oștenit din greu

Că scrie-n inimii slova

Credinței în Dumnezeu

Și și-a apărat pământul

Graiul dulce, libertatea

Ocrotit mereu de Sfântul Gheorghe ce-a păzit cetatea

Și de Daniil Sihastru

Ce-n chilia sa de piatră

Strălucea ca și un astru

În trăirea înțeleaptă

Și s-a înălțat frumoasă

Ca mireasa logodită

De veșnicul Mire aleasa

Lavra Putnei cea mărită

Ce-a crescut suflete-alese

Înalțând în nopți târzii

Cântări Sfinte și culese

Din altarul inimii,

Iar din clopote răsună

Chemări către veșnicii

Toată obștea se adună

Bătrâni, tineri și copii

Să înalțe rugăciuni

Către cer pentru pământ

Și să fim pe veci stăpâni

Cum ne-a spus Ștefan cel Sfânt.

Daniela Rotariu STANKOVIC