Evanghelia zilei

„La înjumătățirea praznicului, Iisus S-a suit în templu și învăța. Și iudeii se mirau, zicând: cum știe Acesta carte, fără să fi învățat? Deci, le-a răspuns Iisus și a zis: învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui Care M-a trimis. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine însumi. Cel care vorbește de la sine își caută slava sa, dar cel care caută slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevărat și nedreptate nu este în el. Oare nu Moise v-a dat Legea? Și nimeni dintre voi nu ține Legea. De ce căutați să Mă ucideți? Și mulțimea a răspuns: ai demon. Cine caută să Te ucidă? Iisus a răspuns și le-a zis:  un lucru am făcut și toți vă mirați. De aceea Moise v-a dat tăierea împrejur, nu că este de la Moise, ci de la părinți, și sâmbăta tăiați împrejur pe om. Dacă omul primește tăierea-împrejur sâmbăta, ca să nu se strice Legea lui Moise, voi vă mâniați pe Mine că am făcut sâmbăta un om întreg sănătos? Nu judecați după înfățișare, ci judecați judecată dreaptă. Deci, ziceau unii dintre ierusalimiteni: nu este, oare, Acesta Cel pe care-L caută să-L ucidă? Și iată că vorbește pe față și ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu adevărat că Acesta e Hristos? Dar pe Acesta Îl știm de unde este. Însă Hristos, când va veni, nimeni nu știe de unde este. Deci a strigat Iisus în templu, învățând și zicând: și pe Mine Mă știți și cunoașteți de unde sunt; și Eu n-am venit de la Mine, dar adevărat este Cel ce M-a trimis pe Mine și pe Care voi nu-L știți. Eu Îl știu pe El, căci de la El sunt și El M-a trimis pe Mine. Deci, căutau să-l prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că nu venise încă ceasul Lui”.

Sfântul Vasile cel Mare, în Regulile morale, folosește în lunga și constructiva argumentare textul din Ioan 7, 16-18, argumentând faptul că, după exemplul Domnului Iisus Hristos, orice creștin care se face pildă aproapelui, indiferent dacă o face prin forța cuvântului ziditor sau prin exemplul personal, trebuie să nu cadă din starea de smerenie, deoarece avem datoria de a fi „asemenea unora care vorbesc înaintea lui Dumnezeu, spre slava Lui” (cf. Sfântul Vasile cel Mare, Scrieri morale și ascetice, studiu introductiv de pr. Vasile Răducă, traduceri de Isabela Alina Panaite, Florin Filimon, Laura Enache, Octavian Gordon, Diac. Nicolae Mogage, în col. „PSB”, vol. 5, SN, București, 2013, p. 176).

Mai mult, exprimarea ioaneică din vv. 16 și 17 nu e altceva decât o calchiere după cuvintele lui Moise, rostite înainte de moartea lui Core, Datan și Abiram. Ele apar consemnate în Deuteronom 17, 15: „Domnul, Dumnezeul tău îți va ridica un profet ca mine, din mijlocul tău, dintre frații tăi: să asculți de el”. În acest caz, folosirea singularului înseamnă o formă colectivă; termenul indică o succesiune de profeți care s-au revendicat autorității divine. De aceea, până astăzi, orice slujitor al lui Dumnezeu ar trebui recunoscut și acceptat ca atare în măsura în care își fundamentează autoritatea cuvintelor pe Sfânta Scriptură. Așa au procedat, de-a lungul istoriei, atât profeții din toate timpurile, cât și Sfinții Apostoli care se descriau simplu ca slujitori ai Domnului Hristos: „Deci, ce este Apolo? Și ce este Pavel? Ei sunt slujitori prin care voi ați crezut, după cum Domnul i-a dat fiecăruia” (I Corinteni 3, 5). Prin urmare, Sfinții Apostoli au înțeles că ei nu sunt decât niște slujitori (diakonoi), deci „lucrarea lor pentru Hristos era dată de Dumnezeu și ei, ca niște slujitori ascultători au urmat chemarea primită. Aceasta este viața oricărui om care a ajuns la înțelepciunea lui Dumnezeu. A fi un exemplu de slujire și ascultare arată că ei aveau gândul lui Hristos (I Corinteni 2, 16)” (cf. Paul Gardner, I Corinteni. Comentariu exegetic seria comentariilor Zondervan la Noul Testament, traducere Octavian Verlan, Editura Noua Speranță, Timișoara, 2023, p. 169).

Ideea de bază a întregii pericope de azi poate fi rezumată așa: cine nu dorește să-L afle și să-L cunoască și să se atașeze de Hristos nu va reuși să afle calea către El, Adevărul revelat lumii.

Pr. Claudiu-Ioan COMAN