Pravila faptelor. Diptic de ziua Sfântului Calinic de la Cernica

Sfinții, sărbătorile închinate sfinților sunt recelebrări ale iubirii lui Dumnezeu. Și fiecare sărbătoare este o nouă chemare la comuniune. Evocând viața sfântului  prăznuit în Biserica noastră pe 11 aprilie – Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica – Părintele Patriarh reitera că este unul dintre sfinţii români cei mai reprezentativi, cei mai echilibraţi în legătura între cuvânt şi faptă, între credinţă şi cultură, între iubirea faţă de Dumnezeu arătată în rugăciune şi iubirea faţă de semeni arătată în fapte bune; (…) un model de urmat în ce priveşte echilibrul dintre zidirea de suflete şi zidirea de noi altare de rugăciune.

În acest an, timpul liturgic închinat Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, recunoscut „dascăl al rugăciunii neîncetate”, ales ocrotitor spiritual și al Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, urmează Duminicii Sfintei Cruci și precedă Duminica Sfântului Cuvios Ioan Scărarul. Două duminici ca două pietre de hotar, ce cadențează și liturgic și în înțeles duhovnicesc și devenirea, și mărturisirea. Credința așezată în fapte. Pravila faptelor!

Între medalioanele cu tămâiere de mărturisire și rugăciune din cartea „Sfinții – prietenii noștri adevărați” (Editura Doxologia, 2020), ce poartă semnătura Părintelui nostru Arhiepiscop, regăsim și un „portret în cuvinte” al sfântului ce a fost Episcopul Râmnicului, născut în 1787, canonizat în 1955, „înscris – aici, pe pământ – în dipticele Bisericii neamului, iar acolo – Sus în soborul Sfinților Ierarhi, alături de care va participa la Liturghia arhierească a iubirii, în marea catedrală cosmică a lui Dumnezeu”.

Citesc și recitesc portretul acestui ales al Cerului, așa de frumos și de întreg așezat în medalion de rugăciune și cuvinte, și nu-mi pot împiedica gândul că regăsesc atât de pregnante note de autoportret al Vlădicăi de azi, din Cetatea Sucevei.

„Arhitectura ctitoriilor sale respiră arhitectura sufletului său”

Sfântul Calinic de la Cernica „a fost monah prin excelență, dedicat vieții duhovnicești încă din copilărie, arătându-se în toate cumpătat, exigent cu sine, dar generos cu ceilalți. El a fost ierarhul care nu a abdicat niciodată de la principiile morale fundamentale, după care, de altfel, s-a și călăuzit în viață, indiferent de misiunea care i-a fost încredințată. (…) A știut să ridice deopotrivă biserici de zid și de suflet. Arhitectura ctitoriilor sale respiră arhitectura sufletului său.” (pag. 73-75)

Arhiereul lui Hristos avea o bunătate izvorâtă dintr-o autentică trăire mistică și s-a remarcat atât prin activitatea cărturărească, cât și prin cea duhovnicească – misionară și culturală – și, deopotrivă, prin cea organizatorică.

Un portret hieratic e și cel așezat în cuvinte de Părintele Dumitru Stăniloae, în ”Predica la slujba de canonizare a Sfântului Calinic de la Cernica”, din 23 octombrie 1955: „E uimitor cum încăpeau şi se armonizau în el contemplaţia lumii dumnezeieşti şi privirea atentă la amănuntele vieţii concrete, trezia care urmăreşte gândurile cele mai subţiri ale minţii şi atenţia care combină şi realizează planuri prudente şi precise de zidire, organizare şi gospodărie. Unitatea se realiza – poate – prin faptul că cele de jos le vedea în lumina şi sub imboldul celor de sus. În armonia frumoasă a raţiunilor divine, Sfântul Calinic contempla schema ordonată a planurilor ce avea să le realizeze jos, iar în cele de jos surprindea razele luminii de sus. Dacă ziua întocmea planuri de biserici, avântul acesta făţuitor şi chipurile în care înfăptuia aceste lucruri, le primea, ca dintr-un izvor nesecat, din citirile şi rugăciunea de noapte. Căci Sfântul Calinic a iubit cărţile şi a fost un om al rugăciunii.”

Și, cum spuneam, „mă caută” și mă și află reconfirmări că fiecare dintre aceste  irizări de hieratic portret se regăsește și-n „arhitectura” sufletului Părintelui Arhiepiscop Calinic, neostoit în a sluji necontenit și deplin Cerul Înalt, îmbăiat în lumină de sfinți. Îmi vin mai întâi în minte nenumărate mărturii din sutele de pagini ale numărului omagial Theologica Pontica (nr. 1/2021, Universitatea „Ovidius” Constanța, Academia de Teologie Ortodoxă – Chișinău), ce i-a fost – în urmă cu ceva timp dedicat: mai bine de trei decenii de jertfelnică slujire, spre 90 de lucrări publicate, „lucrări care vor dăinui în suflet, în istorie şi veşnicie” – mii de slujbe săvârşite, peste 400 de biserici construite, peste 800 de biserici restaurate şi pictate, construirea a nenumărate aşezăminte sociale, dar şi aproape 1000 de case parohiale şi sociale construite din temelie.

Apoi, doar amintite din goana gândului, în cel dintâi an, la Suceava, redeschiderea Mănăstirii Solca și numirea primului stareț după 236 de ani; redeschiderea Mănăstirii Pătrăuți și numirea primei starețe, după 200 de ani; Programul „Nicio casă fără Noul Testament”; constituirea Grupului Psaltic „Dimitrie Suceveanu”, reconfigurarea și redimensionarea magazinului de obiecte bisericești, care cuprinde acum depozitul de colportaj „Sfântul și Dreptul Iosif din Arimateea”, pangarul „Arimateea – Bucurii pentru suflet” și lumânărarul „Arimateea – Lumină pentru suflet”.

Sau, în cel de-al doilea, așa cum răsar atenției din răsfoirea doar la o primă privire a celor 456 de pagini ale Raportului de activitate – 2021, publicat la Editura Crimca: manifestările aniversare „Serbarea de la Putna - 150. Continuitatea unui ideal”; sute de vizite pastorale în parohii și filii, la mănăstiri și schituri; zeci de vizite la așezăminte sociale, medicale și cultural-educaționale; multe proiecte editoriale, multe cărți publicate, nenumărate articole și cuvinte de învățătură redactate; redeschiderea a încă trei mănăstiri (Ilișești, Ițcani, Bălinești) și înființarea Mănăstirii Arbore; coordonarea și susținerea a numeroase proiecte educațional-culturale și filantropice, la nivel regional și național, pentru copii și tineri; campanii și programe destinate persoanelor aflate în dificultate din comunitățile parohiale din județul Suceava; Eclesiarhia „Sfântul Iacob Putneanul Mitropolitul”; Trapeza Comuniunii „Sfântul Ioan cel Milostiv Mitropolitul”; coordonarea curentă a lucrărilor la Centrul Eparhial „Dosoftei Episcopul” și la Centrul eparhial birouri „Mitropolit Silvestru”.

Apoi, în 2022, aprobarea proiectului de restaurare a întregului ansamblu al Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” și începerea lucrărilor; finalizarea Casei „Dositei Episcopul”, destinată personalului monahal, continuarea lucrărilor de construire a Centrului Cultural „Silvestru Andrievici Mitropolitul”; construirea în proximitatea Mănăstirii Cămârzani a unei fabrici de lumânări; numeroasele evenimente desfășurate sub egida Anului 2022, „Moștenirea Mușatină – Cultură, Credință, Istorie”, manifestări prilejuite de împlinirea a 500 de ani de la sfințirea Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou de Suceava”, ctitoria lui Bogdan al III-lea Voievod și a lui Ștefăniță Voievod, a 500 de ani de la sfințirea Bisericii „Duminica Tuturor Sfinților” – Părhăuți, ctitoria boierului Gavril Trotușan, și a 400 de ani de la sfințirea Mănăstirii „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” – Solca, ctitoria lui Ștefan Tomșa al II-lea Voievod.

Iar o retrospectivă a înfăptuirilor din ultimii aproape 4 ani, din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, n-ar fi deplină în afara unora dintre realizările notabile ale anului 2023, prezentate și în Adunarea Eparhială de la începutul acestui an: inaugurarea Centrului Muzeal și Multicultural „Palatul Dornelor”, „Ateneul Bucovinei”; continuarea în ritm susținut a lucrărilor de reabilitare și restaurare a bisericii Sfântul Gheorghe a Mănăstirii „Sfântul Ioan cel Nou” de la Suceava; reînfiinţarea Mănăstirii „Sfântul Gheorghe” – Mirăuți; continuarea lucrărilor la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei”; inaugurarea magazinului naturist bisericesc „Arimateea – în slujba sănătății” din Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc; seria evenimentelor culturale, educaționale și artistice subsumate „Anului cultural Ciprian Porumbescu”, prin care s-au marcat 170 de ani de la naștere, respectiv 140 de ani de la trecerea la Domnul a unuia dintre cei mai cunoscuți compozitori români.

Om al cărții şi om al rugăciunii

În filele „Patericului Românesc”, părintele arhimandrit Ioanichie Bălan, „unul dintre cei mai luminaţi părinţi ai monahismului românesc de la sfârşitul mileniului al doilea şi începutul celui de-al treilea”, așază drept povățuire spre înveșnicire și o mărturisire ca aceasta, ce întărește încredințarea că „Episcopul Râmnicului Noului Severin, Arhiereul Calinic”, iubea cărțile și era om al rugăciunii. „Avea mare evlavie către Sfântul Ierarh Nicolae, al cărui acatist îl citea zilnic. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi al marelui Ierarh, protectorul său, a rezidit din temelie catedrala episcopală din Râmnicu Vâlcea, casele episcopale şi seminarul, între anii 1854-1856, care fuseseră distruse de incendiul din 1847. Odată cu biserica, blândul ”episcop a redeschis şi vestita tipografie din Râmnic, în care a tipărit tot felul de cărţi de slujbă şi de zidire sufletească, pe care apoi le trimitea gratuit la preoţi şi credincioşi. (...) Iar când plecau preoţii pe la bisericile lor, îi chema înaintea sa şi îi povăţuia cum să se poarte în societate şi cu enoriaşii lor, apoi le dădea bani de cheltuială pe drum, cărţi de preoţie şi alte cărţi în dar.”

Și cum o astfel de evocare, despre asumare a chemării la slujire și despre asumata-i urmare, cheamă la rându-i alte și alte evocări, care s-o întărească și s-o readeverească, aflăm că într-un alt context duhovnicesc, și da, academic și cultural, la o lansare de carte ce avea loc la Muzeul Unirii din Iaşi, în luna martie a lui 2017, domnul prof. univ. dr. Vasile Burlui, de la Universitatea „Apollonia“ din Iaşi, îl prezenta astfel pe Părintele Arhiepiscop Calinic, autorul volumului „Minunile - Revelaţii ale Sfintei Treimi în Sfânta Scriptură“, ce era lansat atunci: „Fără îndoială, autorul acestei cărţi nu necesită prezentare. Sunt onorat să prezint o carte a unui distins prelat, un om al cărţii şi al Bisericii, un om al practicii religioase.”

O afirmație întemeiată, firește, pe de o parte pe numărul impresionant (repet, spre 90) de volume publicate de Înaltpreasfințitul Calinic, și – pe de altă parte – pe înființarea Editurii Crimca a arhiepiscopiei noastre, încă din primul an de asumare a slujirii Înaltpreasfinției Sale la Suceava, pe susținerea consecventă a proiectelor editoriale și a celor ce propun ca produs cultural cărți, într-o tematică variată și complexă, într-un format diversificat, inovativ, funcțional.

Nu-s nicidecum de înfrățit cu tăcerea nici repetatele procesiuni cu Moaștele Sfântului Ioan cel Nou, Baldachinul sfântului și întreagă suita de evenimente liturgice, eclesiale, culturale și patrimoniale organizate anual de hramul Catedralei Arhiepiscopale din Suceava. Și nici grija stăruitoare în sprijinirea celor de lângă noi, atât de încercați de război: „(…) a mers de mai multe ori în punctul de frontieră Siret, a vorbit cu voluntarii, mulțumindu-le și încurajându-i să stăruiască în jertfelnica lucrare a slujirii aproapelui, s-a asigurat de bunul mers al acțiunilor de sprijinire a celor aflați în nevoie, a discutat cu cei direct implicați în acest demers filantropic, pentru a răspunde cu promptitudine dificultăților și nevoilor identificate. Nu în ultimul rând, a încercat să mângâie și să întărească, prin rugăciune și binecuvântare, sufletele întristate, înfricoșate ori dezorientate ale celor care s-au trezit peste noapte parte a unui conflict pe care prea puțin îl înțeleg.”

Din toate străbate statornic vocația ctitoririi. Înfăptuiri care se prefac fiecare în rugăciuni. Rugăciuni dintre acelea care întăresc și mărturisesc întru adevăr credinţa.

Întru mulți și străluminați de împlinirea ctitoririi Cetății ani, Înaltpreasfințite Părinte Arhiepiscop!

Daniela Ceredeev