Evanghelia zilei

,,În vremea aceea Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să-L vândă pe Iisus. Și, auzind ei, s-au bucurat și au făgăduit să-i dea bani. De aceea el căuta cum să-L dea lor la timpul potrivit. Iar în ziua cea dintâi a Azimelor, când jertfeau Paștile, ucenicii Lui L-au întrebat: Unde voiești să mergem să pregătim, ca să mănânci Paștile? Și a trimis doi dintre ucenicii Lui, zicându-le: Mergeți în cetate și vă va întâmpina un om ducând un ulcior cu apă; mergeți după el. Și unde va intra, spuneți stăpânului casei că învățătorul zice: Unde este încăperea în care pot să mănânc Paștile împreună cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foișor mare, așternut gata. Acolo să pregătiți pentru noi. Și au ieșit ucenicii și au venit în cetate și au găsit așa precum le-a spus și au pregătit Paștile. Și, făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece. Pe când ședeau la masă și mâncau, Iisus a zis: Adevărat grăiesc vouă că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va vinde. Atunci ei au început să se întristeze și să-I zică, unul câte unul: Nu cumva sunt eu? Iar El le-a zis: Unul dintre cei doisprezece, care întinge cu Mine în blid. Că Fiul Omului merge precum este scris despre El; dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul Omului! Bine era de omul acela dacă nu s-ar fi născut. […] Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită, căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios. Și, iarăși mergând, S-a rugat, același cuvânt zicând; apoi, venind iarăși, i-a găsit dormind, căci ochii lor erau îngreuiați și nu știau ce să-I răspundă. Și a venit a treia oară și le-a zis: Dormiți de acum și vă odihniți! E gata, a sosit ceasul. Iată, Fiul Omului este dat în mâinile păcătoșilor. Sculați-vă să mergem. Iată, cel ce M-a vândut s-a apropiat.’’

Evanghelia acestei zile, o evanghelie lungă și foarte generoasă în detalii, cuprinde câteva episoade de mare importanță din zilele premergătoare morții Mântuitorului Hristos.

Deși această evanghelie poate fi tratată pe larg în studii extinse, nu într-un articol ca cea de față, vom sintetiza cele mai importante aspecte. Evenimente ce s-au succedat înaintea arestării lui Iisus sunt: trădarea lui Iuda Iscarioteanul, pregătirea Cinei cea de Taină, instituirea Euharistiei și anticiparea lepădării lui Petru.

Trădarea lui Iuda

Motivat cel mai probabil de lăcomie, acesta se oferă să-l predea pe Iisus arhiereilor pentru prețul de treizeci de arginți. Deși anumite interpretări ale acestei trădări încearcă să-l disculpe parțial pe Iuda, argumentând că acesta ar fi dorit ca Iisus să fie predat pentru că nu era acel mesia înțeles eronat de evrei (un lider politic și chiar militar care să-i elibereze de dominația Imperiului Roman), actul de trădare făcut de Iuda Iscarioteanul este prezentat de evangheliști ca fiind premeditat și calculat. Iuda caută să-L predea pe Iisus într-o cât mai mare discreție pentru a evita provocarea unui scandal public (din acest motiv este arestat când se ruga în Ghetsimani, nu în curtea Templului). Și arhiereii și Iuda știau cât de popular era Iisus printre oameni și că orice acțiune îndreptată împotriva Lui ar fi putut cauza tulburări serioase.

Interpretarea patristică a acestui act se concentrează pe de o parte pe faptul că trădarea a fost făcută nu din necesitate, ci a fost un act perfect conștient și liber (Beda Venerabilul), cât și pe aspectul demonic al trădădării. Deși numele Iuda (foarte popular în poporul Israel) a devenit sinonim cu trădarea, Origen consideră că adevăratul autor al acestui sacrilegiul este ,,tatăl crimei’’ - diavolul. Sf. Ev. Luca exprimă acest lucru foarte articulat arătând că trădarea a avut loc ,,după ce a intrat diavolul în inima lui Iuda Iscarioteanul’’ (Lc. 22,3).

Cina cea de Taină

Această cină este un episod central al creștinismului. Fiind ultima masă pe care Iisus o împărtășește cu discipolii Săi înainte de a fi arestat și ucis, în cadrul aceste cine sacre, Iisus instituie Taina centrală a creștinismului: Euharistia.

Ritualul jertfirii mielului pascal se oficia la templul din Ierusalim în după-amiaza zilei de 14 Nisan (martie-aprilie). Mieii erau aduși preoţilor la jertfelnicul din curtea templului unde erau sacrificați. Sângele curs era colectat și vărsat înaintea jertfelnicului, iar de acolo se scurgea printr-un sistem de conducte în pârâul Chedron. Măruntaiele și grăsimea erau arse pe jertfelnic, iar restul mielului jertfit era dus acasă pentru a fi preparat pentru ospățul ritualic de Paști, care, de obicei, se desfășura în camera de sus a casei. 

Faptul că locul unde urmau Iisus și apostolii Săi să organizeze această  cină pascală nu era încă necunoscut cu o zi înainte de prima zi de Paști își are probabil explicația în faptul că Hristos știa care sunt intențiile lui Iuda, iar acesta nu trebuia să  afle unde aveau să se întâlnească pentru a nu indica acel loc pentru arestarea lui Iisus.

Era foarte important ca această cină să aibă loc pentru că ea a fost nu  doar o masă de rămas bun, ci a devenit instituirea unui nou Paști, un Nou Legământ între Dumnezeu și omenirea întreagă.

Cel mai probabil Iisus cu apostolii Săi au luat Cina cea de Taină în preziua Paștilor, în joia de 13 Nisan, iar masa, deși are câteva caracteristici comune cu cina pascală, nu a fost o masă de Paști. Evangheliștii nu menționează mielul pascal. De asemenea, termenul folosit pentru „pâine” în relatarea evanghelică este artos, termen folosit în general pentru pâinea dospită, dar care nu putea fi utilizat pentru a desemna pâinea nedospită (azima), care se mânca începând cu 15 Nisan (sâmbătă). Lafel, cele patru cupe cu vin închinate în modul tradițional la masa pascală la evrei nu sunt amintite.

Instituirea Euharistiei

"Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu …Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă’’ - aceste cuvinte rostite de Iisus sunt fundamentul tainei Euharistiei.

Primul legământ sau testament dintre Dumnezeu și poporul evreu fost consfințit prin sângele animalelor sacrificate. Al doilea testament sau legământ, de această dată între Dumnezeu și toți cei cei prin botez vor deveni membri ai noului popor ales, este consfinţit prin sângele ce a curs pe lemnul crucii lui Iisus Hristos, care a primit a fi jertfit astfel ca răscumpărare pentru păcatele lumii. Având ca temei jertfa Sa de pe cruce Iisus lasă Bisericii taina Euharistei, care, săvârșită în slujba numită liturghie, prelungește în istorie și lume jertfa Sa de pe Cruce și mai ales roadele spirituale ale acestei jertfe.

Påinea şi vinul nu sunt doar un simbol, ci prin rostirea cuvintelor lui Iisus în cadrul Sfintei Liturghii, pâinea și vinul devin Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos, iar unirea cu Hristos prin primirea lor este de o importanță capitală pentru viața duhovnicească a fiecărui creștin, după cum Însuși Hristos arată: ,,dacă nu veți mânca trupul Fiului Omului și nu veți bea sângele Lui, nu veți avea viață în voi’’ (Ioan 6, 53).

Anticiparea lepădării lui Petru

În ciuda faptului că Petru a insistat vehement că el nu se va lepăda, profeția lui Iisus, că acesta îl va renega de trei ori înainte de a cânta cocoșul, s-a împlinit, arătând slăbiciunea firii umane în fața persecuției.

Un aspect importante de precizat este faptul că, de fapt, Iisus a prevăzut nu doar lepădarea lui Petru, ci faptul că toți apostolii Îl vor renega (,,Toți vă veți sminti, că scris este: «Bate-voi păstorul și se vor risipi oile»’’). Însă, această smintire sau poticnire (lepădare) nu trebuie înțeleasă ca o decădere totală şi iremediabilă, ci ca una temporară.

În concluzie, textul evangheliei de azi aduce în atenție teme esențiale ale credinței creștine: trădarea, jertfa, iertarea și slăbiciunea umană. Pasajul ne invită la reflecție asupra naturii umane în general și a mântuirii aduse prin jertfa Mântuitorului Hristos.

Pr. Prof. Dr. Adrian DUȚUC