Evanghelia zilei

,,În vremea aceea, vorbind unii cu Iisus despre templu, că este împodobit cu pietre frumoase și cu podoabe, El a zis: Vor veni zile când, din cele ce vedeți, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească. Și ei L-au întrebat, zicând: Învățătorule, când, oare, vor fi acestea? Și care este semnul când au să fie acestea? Iar El a zis: Vedeți să nu fiți amăgiți, căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt și vremea s-a apropiat. Nu mergeți după ei. Atunci le-a zis: Se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție. Și vor fi cutremure mari și, pe alocuri, foamete și ciumă și spaime și semne mari din cer vor fi. Iar când veți vedea Ierusalimul înconjurat de oști, atunci să știți că s-a apropiat pustiirea lui. Atunci cei din Iudeea să fugă la munți și cei din mijlocul lui să iasă din el și cei de prin țarini să nu intre în el. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise. Dar vai celor care vor avea în pântece și celor care vor alăpta în acele zile! Iar atunci va fi strâmtorare mare pe pământ și mânie împotriva acestui popor. Și vor cădea de ascuțișul săbiei și vor fi duși robi la toate neamurile, iar Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor.’’

Aflându-se în vecinătatea unor puternice regate și imperii precum cel Egiptean, Babilonian, Persan, Asririan, Macedonean, țara locuită de poporul evreu a suferit numeroase atacuri militare din partea vecinilor. Atât regatul de nord numit Israel (cucerit definitiv în 722 î.Hs), cât și regatul de sud numit Iuda (asediat în mod repetat și cucerit definitiv în 538 î.Hs) au cunoscut de mai multe ori împresurarea armată a capitalelor lor. 

Însă, în cele spuse de Hristos în evanghelia acestei zile, cel mai probabil este vorba de următorul mare asediu asupra Ierusalimului. Deși evreii prețuiau enorm de mult templul din Ierusalim, datorită formalismului lor, al moralității de fațadă, dar și datorită faptului că aveau să se facă, mulți dintre ei, părtași ai crucificării Fiului lui Dumnezeu, acest faimos edificiu de cult, cât și întreg Ierusalimul aveau să fie complet distruse de următoarea invazie.

Pentru a înțelege mai bine cele profețite aici de Hristos este necesar să ne îndreptăm atenția către pătimirile Lui. Atunci când Pilat constată că evreii prezenți în curtea palatului său cer uciderea lui Iisus și că, deși le oferise posibilitatea de a-L alege spre eliberare în locul lui Barabas, aceștia cereau mai insistent crucificarea, dregătorul roman exclamă: „Nevinovat sunt eu de sângele Dreptului Acestuia. De acum, pe voi vă privește!”. Vorbe la care ,,tot poporul, răspunzând, a zis: „Sângele lui asupra noastră și asupra copiilor noștri!’’ (Mt. 27,25).

Din nefericire aceste vorbe s-au transformat peste ani și veacuri în blestem. În ciuda numeroaselor binecuvântări pe care poporul ales le-a primit de la Dumnezeu (iar El nu-și retrage binecuvântările), se poate constata, consultând istoria, că și acel blestem s-a împlinit, iar începutul lui pare să fi fost anul 70 d. Hs., când armata romană condusă de Titus Vespasianus Flavius decimează oastea evreiască condusă de Simon Bar Giora. În timpul acestei bătălii Ierusalimul este asediat și distrus în mare parte, iar templul jefuit. Ulterior, templul din Ierusalim a fost dărâmat pentru a face loc unui templu roman denumit Aelia Capitolina, ca apoi, în apropiere, să se ridice și un monument dedicat zeului roman Jupiter, fapte ce trimit către vorbele lui Iisus că ,,Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri’’.

Pr. Prof. Dr. Adrian DUȚUC