Monumentenele românești interbelice din Episcopia Hotinului

OJEVO

Foto 1

Monumentul Eroilor Desrobitori. Înjudețul Hotin se aflau 874 morminte de eroi răspândite în 18 localități. Aceste morminte erau amplasate după cum urmează: 87 morminte în or. Hotin și 114 morminte în împrejurimi și 509 morminte în localitatea Oieni și 164 morminte în împrejurimi.

Cimitirul eroilor de la Oieni și monumentul de piatră (similar cu cel din s. Târnova, jud. Soroca) au fost edificate pe baza aprobării Mareșalului Ion Antonescu, comunicată Așezământului Național Regina Maria cu Ordinul nr. 2691 din 3 martie 1942 al Președinției Consiliului de Miniștri.

Până în anul 1942, statul român, prin Așezământul Național Regina Maria, a reamenajat Cimitirul Eroilor români de la Ojevo. Limitele necropolei de război au fost marcate prin ziduri din piatră. Toate crucile din lemn au fost înlocuite cu însemne de căpătâi din piatră, în cimitir fiind centralizați, în morminte individuale și în gropi comune, 513 militari români din Batalioanele 17, 18 și 19 Vânători de Munte.

Cimitirul eroilor români de la Ojevo se păstrează și în prezent la forma inițială, grație comunității de români din zona Ojevo, care a aplicat pe însemnele de căpătâi straturi succesive de var pentru a nu se putea citi inscripțiile, în contextul în care, după anul 1945, autoritățile sovietice au desființat în mod voluntar cimitirele eroilor români care nu au fost distruse, începând cu anul 1943, de armata sovietică.

PĂŞCĂUŢI

Foto 2

            Monumentul Eroilor. La 6 iunie 1937 a fost inaugurat monumentul eroilor din Păşcăuţi. Acesta a fost ridicat la iniţiativa Căminului Cultural Lumina din Păşcăuţi, fiind turnat în beton armat prin străduinţa preotului Nicula Grimalschi. Monumentul a costat 7000 lei, dintre care 3929 lei[1] au fost alocaţi de Cămin. Construcţia era impunătoare şi purta o cruce, o icoană a Sfântului Gheorghe şi o candelă.

            Slujba de sfinţire a fost oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu protopopul Diomid Leviţchi. Cu acest prilej, părintele Diomid a scris în cartea de aur a Căminului următoarele: în amintirea sfinţirei monumentului eroilor, ridicat cu stăruinţa vrednicului preşedinte al Căminului Cultural „Lumina” din Păşcăuţi – preot Nicolae Grimalschi – care a avut la 06 iulie 1937, în curtea bisericii din Păşcăuţi, dorim din tot sufletul prosperitate şi înflorire acestui aşezământ şi dăm binecuvântarea noastră tuturor ostenitorilor care vor lucra pentru întărirea şi consolidarea naţională, morală şi religioasă a neamului nostru românesc din acest colţ de ţară.

PERERÂTA

Foto 3

Monumentul Eroilor Reîntregitori. În şedinţa CSMP din 22.06.1939 s-a luat în discuţie proiectul Crucei din Comuna Pererita, Judeţul Hotin, înaintat cu raportul No. 10 din 3 iunie a.c., a Căminului Cultural „Deşteptarea” din localitate. În urma examinării actelor, Comisia a stabilit că planul este inestetic şi nedesenat la scară. Proiectul a fost respins, iar Comisia recomanda Comitetului de iniţiativă să se adreseze unui arhitect din regiune spre a-i cere un proiect întocmit proporţional şi cu măsurile înscrise, întrucât în regiune se găseşte piatră de calitate şi se poate realiza o lucrare frumoasă.

La 16 iulie 1939, membrii Căminului au examinat motivele pentru care s-a respins proiectul construcţiei, precum şi cerinţa de a se întocmi un plan conform dispoziţiilor Regulamentului nr. 293 din 16 decembrie 1938, însă reieşind din faptul că în noiembrie 1938 fusese deja comandată Crucea Eroilor, cheltuindu-se totodată 2600 lei, s-a decis ca, după ce crucifixul va fi adus în cimitirul parohial, să se intervină pe lângă Regiunea Tehnică – Lipcani, pentru a se întocmi planul exact de pe ea şi al transmite spre aprobare prin Regionala Suceava. Sfinţirea crucii era preconizată pentru 29 august 1939.

Grupul de iniţiativă a prezentat la 22 septembrie 1939 planul solicitat, dar şi de această dată proiectul a fost respins ca inestetic. Concomitent, Comisia a decis să întocmească, în mod gratuit, un proiect de monument pentru această localitate. În acest scop, Căminul Cultural a fost obligat să comunice Ministerului ce fonduri are pentru construirea Monumentului, spre a se şti în limitele cărei sume să fie alcătuit proiectul şi să trimită în dublu exemplar planul locului destinat pentru crucifixului, şi să arate ce materiale are la dispoziţie, spre a se şti cum trebuie gândit monumentul.

La 30 noiembrie 1939 Comisia a reluat examinarea chestiunii privind Crucea Eroilor stabilind că acesta a fost construit între timp, fără aprobarea Ministerului, iar alte fonduri nu s-ar mai putea aduna în localitate. Deşi Căminul a solicitat aprobarea repetată a proiectului, invocând faptul că schiţa a fost întocmită înainte de promulgarea Regulamentului nr. 293, Comisia nu a fost în imposibilitate de a-l admite ca monument de for public. Totuşi, luând în consideraţie doleanţele localnicilor, cheltuielile făcute şi intenţiile frumoase, CSMP a permis instalarea crucifixului în cimitirul comunei, într-un loc separat unde s-ar putea oficia şi serviciul divin pentru eroi,fără al admite ca monument de for public.

Edificarea monumentului a costat 2600 lei, acesta fiind finisat în august 1939. Crucifixul a fost sculptat în piatră, iar pe spate erau săpate inscripţiile scrise pe schiţă. Crucea a fost vopsită în lac negru şi literele în culoare aurie, fiind aşezată în cimitirul nou, pentru a fi admirată de locuitorii satului şi de trecători.

            Troița Eroilor Dezrobitori. În centrul comunei Pererîta, se păstrează un crucifix din beton și metal edificat în memoria eroilor români căzuți în luptele de eliberare a Basarabiei din vara anului 1941. Nișele de la baza monumentului au rămas fără plăcile care odinioară evocau numele eroilor căzuți în luptă. Acest monument este asemănător într-o anumită măsură cu cel ridicat în cinstea eroilor dezrobitori în satul Mândâc, județul Soroca.

RESTEA-OTACI

TroiţaEroilor. La şedinţa din 31 mai 1942, membrii Căminului Cultural Regina Maria şi-au asumat angajamentul de a edifica o troiţă din lemn în cinstea eroilor căzuţi în războiul sfânt, crucifix ce avea să fie amplasat în faţa şcolii din sat. Dintre membrii Căminului care s-au preocupat de această iniţiativă amintim pe agricultorul Griceaniuc Iacob, Râbac Vasile, Malanciuc Theodor, Iaţâşin Andrei, Griceaniuc Miron, Griceaniuc Grigore, directorul Căminului Mironică Ioan, preotul Ostapov Ioan, notarul Tomuţă Valeriu, învăţătorul Măru Ioan, şeful de post Bădoi Florea ş.a. Nu cunoaştem, însă, dacă această troiţă a fost edificată şi instalată la locul preconizat.

ROMĂNCĂUŢI

            Troiţa Eroilor.  Din fişa statistică a Căminului Cultural Lumina aflăm că, în comună a fost edificată o troiţă închinată eroilor căzuţi în război. Troiţa a fost ridicată de membrii Căminului în colaborare cu Primăria Romăncăuţi.

SERBICENI

MonumentulEroilor. În 1935, din iniţiativa Căminului Cultural Astra, în comuna Serbiceni a fost ridicat un monument închinat eroilor căzuţi în primul război mondial. De fapt, la 04 august 1935, membrii Căminului au subscris la propunerea preşedintelui V. Vacarciuc de a ridica monumentul eroilor comunei, care avea să fie amplasat în toamna aceluiaşi an în piaţa din faţa şcolii şi a bisericii. Pentru realizarea acestei opere au donat bani preşedintele Vasile Vacarciuc, vicepreşedintele Malinovschi Eugeniu, casierul Zarghiţchi Ilie, membrii Muzică Ştefan, Zabolotnii Pavel, Oleinic Alexe, Macovei Vasile, Lazarenco Petru, Bejan Vasile, Ojevan Petro, Lazarenco Andrei ş.a.

Monumentul avea 4.10m înălţime şi 0.53m lăţime, iar pentru edificarea sa au fost cheltuiţi 2100 lei. Soclul monumentului era din piatră, iar crucea din fier, acesta fiind vopsit în întregime cu negru iar literele cu alb. Pe partea sudică era sculptat un ostaş român cu drapelul în mână, iar partea de răsărit era rezervată pentru lista eroilor. La bază, monumentul avea patru trepte, pe prima fiind fixate patru obuze mari, iar pe următoarea - două obuze mici, toate din lemn, colorate corespunzător.

ȘEBUTINȚI

Monumentul Eroilor. Membrii Căminului Cultural din localitate au reușit să edifice pe parcursul anilor 1936-1937 un monument închinat eroilor căzuți în luptele Primului Război Mondial. Va urma.

Pr. Prof. Mircea BEJENAR