Evanghelia zilei

În vremea aceea s-au apropiat de Iisus unii dintre farisei, zicându-I: Ieși și du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă. Și El le-a zis: Mergând, spuneți vulpii acesteia: Iată, alung demoni și fac vindecări, astăzi și mâine, iar a treia zi voi sfârși. Însă și astăzi și mâine și în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putință să piară proroc afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-ați voit. Iată, vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat grăiesc vouă: Nu Mă veți mai vedea până ce va veni vremea când veți zice: «Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!».

Cunoaștem din paginile Sfintei Scripturi că, în general, fariseii erau opozanți ai Mântuitorului. Se pare că și mesajul de față, departe de a fi unul prin care aceștia să-și exprime grija față de Domnul, este mai degrabă unul de descurajare sau de amenințare. Regele amintit în text este Irod Antipa, unul dintre fiii lui Irod cel Mare (regele care a poruncit uciderea pruncilor din Betleem, cf. Matei 2, 16-18). Este cunoscut și ca Irod Tetrarhul (Matei 14, 1; Luca 3, 1, 19), adică stăpân peste o pătrime din regatul tatălui său, și anume peste Galileea și Pereea. El este cel care a ordonat întemnițarea și uciderea Sf. Ioan Botezătorul (Matei 14, 1-12; Marcu 6, 14-29; Luca 9, 7-9) și tot el este cel căruia Îl trimite Pilat pe Mântuitorul pentru a-L judeca (Luca 23, 7). Dacă Irod l-a ucis pe Sf. Ioan Botezătorul, însemna că e posibil să poruncească și uciderea Mântuitorului, cât timp Domnul se afla pe teritoriul lui, amenințare poate chiar enunțată de rege, fapt care a stârnit „îngrijorarea” fariseilor.

Răspunsul Mântuitorului denotă viclenia și lipsa de caracter a lui Irod, dar, potrivit Sfântului Teofilact al Bulgariei, care evidenția că Domnul nu a zis „vulpii aceleia”, ci „vulpii acesteia”, cuvintele sunt destinate indirect și fariseilor, care „cu adevărat aveau vicleșugul și năravul cel rău al vulpii”. Prin cuvintele astăzi și mâine și în ziua următoare, Mântuitorul vestește „pătimirea Sa pe cruce pentru mântuirea lumii” (Sf. Chiril al Alexandriei), arătând că a treia zi va învia.

A doua parte a textului conține mustrarea adusă de către Mântuitorul Ierusalimului. Motivul aripilor protectoare ale lui Dumnezeu pentru poporul ales este întâlnit adesea în Vechiul Testament: Ieșire 19, 4; Deuteronom 32, 11; Isaia 31, 5; Psalmi 17, 8; 36, 7; 57, 1; 61, 4; 91, 1, 4; Rut 2, 12. Mântuitorul aduce în prim plan imaginea păsării care își adună puii săi sub aripi pentru a arăta dragostea Sa față de fiii risipiți și întorși de la Dumnezeu ai Ierusalimului.  Prin cuvintele Sale, Domnul „vrea să arate că-I este milă de Ierusalim; că-l nefericește și că-l iubește mult. Ca față de o iubită, iubită cu nesaț, dar care are să fie pedepsită pentru că a întors spatele iubitului, așa se justifică și Hristos în fața Ierusalimului” (Sfântul Ioan Gură de Aur). Pustiirea casei, despre care se amintește, face referire, cel mai probabil, la distrugerea Ierusalimului și a Templului, în anul 70, de către romani.

   Prin cuvintele nu Mă veți mai vedea până ce va veni vremea când veți zice: „Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!”, Mântuitorul face referire atât la învierea Sa, cât și la a doua Sa venire, adresându-Se astfel nu numai iudeilor, ci și fiecăruia dintre noi. La a doua Sa venire, chiar și necredincioșii vor recunoaște dumnezeirea Sa, spunea Sf. Ioan Hrisostom, dar va fi prea târziu pentru pocăință.

Arhid. prof. dr. Bogdan – Mihai HRIȘCĂ