Evanghelia zilei

,,În ceasul acela au venit la El unii din farisei, zicându-I: Ieși și du-Te de aici, că Irod vrea să Te ucidă. Și El le-a zis: Mergând, spuneți vulpii acesteia: Iată, alung demoni și fac vindecări, astăzi și mâine, iar a treia zi voi sfârși. Însă și astăzi și mâine și în ziua următoare merg, fiindcă nu este cu putință să piară prooroc afară din Ierusalim. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-ați voit. Iată vi se lasă casa voastră pustie, că adevărat grăiesc vouă. Nu Mă veți mai vedea până ce va veni vremea când veți zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!’’

Mântuitorul Hristos sesizează viclenia regelui Irod Antipa, care, prin această amenințare transmisă prin farisei, dorea să-L îndepărteze și, astfel, să-I perturbe misiunea mântuitoare desfășurată în Ierusalim. Faptul că îl numește pe Irod ,,vulpe’’ arată tocmai acest lucru: faptul că a realizat viclenia.

Mai departe Hristos vorbește din nou metaforic: ,,alung demoni și fac vindecări, astăzi și mâine, iar a treia zi voi sfârși’’. Pentru farisei și regele Irod, acest răspuns probabil a fost înțeles literal (va pleca a treia zi), însă pentru cei ce înțeleg duhovnicește vorbele, ele prevestesc moartea și Învierea Sa de a treia zi.

Urmează apoi sfâșietoarea plângere a lui Hristos asupra Ierusalimului:

,,Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-ați voit.’’

Textul este o sfâșietoare exprimare a voii lui Dumnezeu de mântui pe toți. Deși sunt menționați ierusalimitenii, mesajul este, de fapt pentruîntreaga umanitate. Însă, deși voința divină tânjește după mântuirea tuturor oamenilor, întrucât aceștia au fost creați având mereu libertatea de a alege, unii aleg să refuze iubirea lui Dumnezeu, îndepărtându-L din viața lor. 

În BBVA (Biblia Bartolomeu Valeriu Anania) textul este tradus, poate mai relevant, ,,cum adună cloșca puii săi sub aripi”.  Fericitul Augustin (în Predici la marile sărbători) vede în metafora cloștii ce își adună puii un mesaj: ,,Înaintea ochilor noștri sunt atất de multe păsări care fac pui, dar, în afară de găină, nu vedem vreo altă pasăre care să se facă slabă pentru pui și, din acest motiv, Domnul a făcut o comparaţie cu ea, pentru că și El a socotit potrivit să Se facă slab, asumându-și trupul pentru slăbiciunea noastră".

Acest refuz repetat al locuitorilor Ierusalimului de a primi mesajul lui Dumnezeu de a se îndrepta, refuz adesea materializat în uciderea mesagerilor (proorocii), nu va rămâne fără consecințe. Cu o evidentă durere, Hristos rostește ,,iată vi se lasă casa pustie’’’, prevestind distrugerea Ierusalimului (eveniment tragic ce avea să se întâmple în anul 70 d.Hs., când trupele romane conduse de Vespasianus și Titus au cucerit și distrus orașul, inclusiv templul).

În încheierea pasajului ce constituie evanghelia acestei zile Hristos face ierusalimitenilor o făgăduință ,,Nu Mă veți mai vedea până ce va veni vremea când veți zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!’’.

Această vreme de care vorbește este, cel mai probabil momentul celei de-a doua veniri a Sale, moment în care, ei, cei potrivnici lui, cei ce au susținut adesea că El nu este de la Dumnezeu, că ceea ce face (vindecări, exorcizări, învieri) face cu puterea celui rău, tocmai ei vor zice, văzându-L venind pe norii cerului în toată măreția Sa: ,,Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!’’.

Pe marginea acestei făgăduințe Sf. Ioan Hrisostom scrie: ,,aceste cuvinte sunt cuvintele unui îndrăgostit care iubește tare, care caută să-i miște nu numai cu cele petrecute în trecut și să-i atragă, ci și cu cele ce vor fi în viitor. Că aici Hristos vorbește de ziua viitoare a celei de-a doua Veniri" (Omilii la Matei).

Desprindem din acest episod biblic în primul rând nemărginita iubire a lui Dumnezeu față de umanitate; dorința Lui ca noi toți să ajungem părtași la fericirea veșnică ce izvorăște din iubirea în care Persoanele Sfintei Treimi subzistă. Învățăm din exemplul negativ al ierusalimitenilor, că Dumnezeu trimite adesea către noi mesageri care ne vestec voia Sa, iar pentru a nu fi de partea celor mustrați și îndepărtați de El la judecată, este imperios necesar să primim mesajul și să facem efortul ca viața noastră să fie o viață ce tinde spre sfințenie.

Pr. Prof. Dr. Adrian DUȚUC