Evanghelia zilei

,,În vremea aceea a intrat Iisus în corabie cu ucenicii Săi și a zis către ei: Să trecem de cealaltă parte a lacului. Și au plecat. Dar, pe când ei vâsleau, El a adormit. Atunci s-a lăsat pe lac o furtună de vânt și corabia se umplea de apă și erau în primejdie. Deci, apropiindu-se, L-au deșteptat, zicând: Învățătorule, Învățătorule, pierim! Iar El, sculându-Se, a certat vântul și valul apei și ele au încetat și s-a făcut liniște. Și le-a zis: Unde este credința voastră? Iar ei, temându-se, s-au mirat, zicând unii către alții: Oare cine este Acesta, că poruncește și vânturilor și apei, și ascultă de El?’’

Analogia dintre furtuna ce a înspăimântat pe Sfinții Apostoli și furtunile ce se abat uneori în viața fiecărui om este cât se poate de evidentă. Hristos săvârșește această minune pentru că Apostolii Îi ceruseră asta, dar și pentru a le arăta Cine este. Faptul că forțele naturii ascultă de cuvântul Lui, arată fără echivoc faptul că este Fiul lui Dumnezeu Creator, deoarece ,,numai Fiul Creatorului poate porunci creației’’ (Sf. Efrem Sirul, Comentariu la Diatessaron).

Frica apostolilor, frică oarecum firească pentru orice om aflat în asemenea circumstanțe vecine cu moartea, Îl face pe Hristos să îi certe pentru lipsa credinței (,,Unde este credința voastră?”). Însă nu e o certare fără sens. Hristos așteaptă de la Apostolii Săi, cei care vor propovădui Evanghelia Împărăției în lumea întreagă, să aibă o stare sufletească superioară. Apostolii trebuiau să înțeleagă faptul că, atât timp cât Hristos este cu ei (așa cum se afla în barca lovită de valuri) ei sunt în siguranță și niciun fel de adversitate nu îi va îneca. 

De asemenea, imaginea corăbioarei în care se află Hristos și Apostolii este o icoană profetică a Bisericii, care, în ciuda tuturor adversităților, va dăinui peste veacuri și își va continua parcursul de-a lungul istoriei, salvând de la înec (moartea spirituală de fapt) pe toți cei cei aveau să se (în)creadă în Hristos.

Această scenă capătă în literatura patristică un accentuat sens moral. Strigătul disperat al Apostolilor este văzut ca un minunat exemplu de urmat pentru toți cei aflați atât în situații disperate, cât și celor ce simt că numeroasele dificultăți ale vieții îi copleșesc. Unui om puternic tulburat de gânduri ce macină mintea și sufletul Sf. Varsănufie îi spune: ,,strigă ca ucenicii Lui: <<Stăpâne Mântuiește-ne că pierim!’>>  și El se va scula și va certa vânturile cele gândite și ele se vor liniști’’ (Scrisori Duhovnicești).

Evanghelia subliniază necesitatea ancorării în credință mai ales în mijlocul celor mai turbulente furtuni ale vieții. O asemenea încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu ne face de neclintit în fața adversităților.

Pr. Prof. Dr. Adrian DUȚUC