Evanghelia zilei

,,În vremea aceea au stat în loc șes Iisus, mulțime multăde ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toatăIudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniserăsă-L asculte și săse vindece de bolile lor. Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. Și toatămulțimea căuta săse atingăde El, căputere ieșea din El și-i vindeca pe toți. Iar El, ridicându-Și ochii spre ucenicii Săi, zicea: Fericiți sunteți voi, cei săraci, căa voastrăeste Împărăția lui Dumnezeu. Fericiți sunteți voi, care flămânziți acum, căvăveți sătura. Fericiți sunteți voi, cei ce plângeți acum, căveți râde. Fericiți veți fi când oamenii văvor urîpe voi și văvor izgoni dintre ei și văvor batjocori și vor lepăda numele vostru, ca rău, din pricina Fiului Omului. Bucurați-văîn ziua aceea și văveseliți, că, iată, plata voastrăeste multăîn ceruri.’’

Cunoscut sub numele de "Fericirile", pasajul conține învățături profunde și transfiguratoare ce oferăo imagine unicăasupra a ceea ce înseamnăfericirea din perspectiva lui Dumnezeu. Iisus se află în mijlocul unei mulțimi mari de oameni, atât ucenici cât și oameni obișnuiți din diverse locuri, oameni veniți pentru a-i asculta învățăturile, cât și pentru a fi vindecați de diversele boli, neputințe sau stări de posedare demonică. Pe lângă faptul că acest episod arată câtă putere a cuvântului și a faptei avea Iisus Hristos, scena este și o dovadăa iubirii și compasiunii Sale necondiționate fațăde cei în nevoie. Hristos nu respinge pe nimeni; ci este deschis tuturor.

"Fericirile" din a doua parte a pasajului sunt, în esență, opusul a ceea ce lumea ar considera fericire. Hristos îi considerăfericiți sunt cei săraci, pe cei flămânzi, cei care plâng și chiar cei care sunt urâți și persecutați din cauza credinței lor. Deși par neverosimile, ilogice (dupălogica lumii acesteia), fericirile ascund o înțelegere profundăa adevăratei fericiri.

Hristos de fapt arată că fericirea nu este legată de bogăția materială(mereu finită, mereu parcăde neajuns), ci de sărăcia ,,cu duhul’’, adică starea de smerenie, de umilința interioarăraportatăla sfințenia lui Dumnezeu. Cei săraci cu duhul sunt cei care recunosc nevoia lor de Dumnezeu și se încred în El. Cei flămânzi dupădreptate vor avea parte de ea, iar cei care plâng vor fi mângâiați, consolați de iubirea lui Dumnezeu. 

În esență, ceea ce dorește Hristos sătransmităprin aceste ,,Fericiri’’este un nou mod de a vedea viața. Hristos ne îndeamnăsăprivim dincolo de circumstanțele materiale ale vieții noastre și să ne concentrăm pe relația noastrăcu Dumnezeu.

O fericire de mare efect și importanțăeste cea care aratăcăsuntem binecuvântați când suntem persecutați pentru credința noastră. Hristos vorbește despre martiriu încăînainte de a-i trimite pe apostolii Săi în misiune. Nu este o chemare la a căuta suferința în sine, ci o chemare la curaj și perseverențăîn credință. Legat de aceasta, marele apologet creștin Origen scria: ,,V-așruga, deci, ca în toatălupta cea de acum, amintindu-văde multa platăpregătită în ceruri celor asupriți și batjocoriți pentru dreptate și pentru Fiul Omului, săvăbucurați și săvăveseliți și sătresăltați așa cum s-au bucurat apostolii cândva, căs-au învrednicit săfie batjocoriți pentru numele Lui’’(Exortație la martiriu, 4).

Pr. Prof. Adrian DUȚUC