Evanghelia zilei

,,În vremea aceea, a venit Iisus în casa lui Simon, iar soacra lui Simon era cuprinsă de niște friguri rele și L-au rugat pentru ea. Atunci Iisus, plecându-Se spre ea, a certat frigurile, și au lăsat-o; iar ea, îndată sculându-se, îi slujea pe ei. Iar după apusul soarelui, toți câți aveau bolnavi, cu multe feluri de boli, i-au adus la Dânsul; și El, punându-Și mâinile pe fiecare dintre ei, îi tămăduia. Din mulți ieșeau și diavoli care strigau și ziceau: Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu! Dar Dânsul, certându-i, nu-i lăsa să spună că știu că El este Hristos. Făcându-se ziuă, a ieșit și s-a dus într-un loc pustiu; dar mulțimile Îl căutau și au venit până la Dânsul și-L țineau, ca să nu plece de la ei. Iar Iisus a zis către ei: trebuie să binevestesc și altor orașe Împărăția lui Dumnezeu, fiindcă pentru aceasta sunt trimis. Pentru aceea propovăduia El în toate sinagogile Galileii.’’

Două aspecte importante se desprind din acest text biblic: necesitatea fiecăruia dintre noi de a fi vindecat (tămăduit) și necesitatea de a binevesti Împărăția lui Dumnezeu. Două adevăruri de care orice creștin, care își ia în serios credința și existența, va ține cont.

Încă de la căderea în păcat a protopărinților noștri, Adam și Eva, lumea s-a îmbolnăvit prin îndepărtarea de Dumnezeu. Au intervenit în umanitatea și în lumea creată moartea (spirituală și trupească) și diversele boli trupești, toate vestitoare ale morții trupului. Doar întoarcerea la Dumnezeul ce ne-a creat este cu adevărat vindecătoare, iar întoarcerea se face prin schimbarea minții (pocăința sau metanoia) și, implicit a vieții.

Îl regăsim aici pe Sf. Petru rugându-se Mântuitorului Hristos pentru soacra sa. Avem în aceasta un exemplu de urmat. Creștinii autentici întotdeauna sunt sensibili la suferința celor din jur și răspund la aceasta prin faptă și rugăciune. De altfel, rugăciunea cea mai primită este cea făcută pentru alții, rugăciunea lipsită de egoism.

Regăsim spre sfârșitul acestui pasaj un răspuns al lui Hristos: ,,trebuie să binevestesc și altor orașe Împărăția lui Dumnezeu, fiindcă pentru aceasta sunt trimis’’. Tot despre acest aspect avea să spună Hristos ,„Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17, 21), ceea ce arată că realitatea Împărăției lui Dumnezeu începe din cotidianul nostru, din interiorul nostru. Noi creștinii, ca imitatori ai lui Hristos, avem aceeași misiune de a duce mai departe vestea că Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul nostru ca posibilitate și trebuie făcută actualitate, realitate.

Merită remarcat și faptul că demonii pe care Hristos îi alunga din cei posedați Îl recunoșteau ca fiind Dumnezeu (,,Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!). ,,Iudeii au tăgăduit pe acest Hristos când a venit, dar demonii L-au mărturisit’’ (Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze 10,15).

Pr. Prof. Adrian DUȚUC