Evanghelia zilei

„Şi a intrat Iisus în Ierusalim şi în templu şi, privind toate în jur şi vremea fiind spre seară, a ieşit spre Betania cu cei doisprezece. Şi a doua zi, ieşind ei din Betania, El a flămânzit. Şi văzând de departe un smochin care avea frunze, a mers acolo, doar va găsi ceva în el; şi, ajungând la smochin, n-a găsit nimic decât frunze. Căci nu era timpul smochinelor. Şi, vorbind, i-a zis: «De acum înainte, rod din tine nimeni în veac să nu mănânce». […]Şi Petru, aducându-şi aminte, I-a zis: «Învăţătorule, iată smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat». Şi răspunzând, Iisus le-a zis: «Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice».”

Cele două evenimente amintite de pasajul evanghelic de astăzi – blestemarea smochinului neroditor şi alungarea negustorilor din templu – s-au petrecut după Intrarea în Ierusalim a Domnului Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu le-a arătat ucenicilor că, deşi acel smochin era crescut frumos, nu avea roade. Or, doar roadele sunt cele care dau dimensiune şi consistenţă vieţii unui urmaş al Domnului Hristos. Apoi Mântuitorul a pregătit templul, alungând de acolo pe cei care doar în aparenţă slujeau lui Dumnezeu. Vânzătorii de animale şi schimbătorii de bani se foloseau de numele lui Dumnezeu şi de sfințenia templului nu pentru a se mântui, ci pentru interesele lor mercantile. Ei se îmbogățeau speculând evlavia celor care veneau la templu. Domnul Hristos a fost foarte tranșant: „Casa Mea casă de rugăciune se va chema!”. Cu Dumnezeu nu se face negoţ sau afaceri. Când Îi oferim sufletele noastre, să fim convinși că este cea mai profitabilă afacere, deoarece ne aduce câștiguri însutite şi înmiite.

Părintele Iustin Pârvu aşa spunea: pentru bani, omul se duce până la capătul lumii. Pentru Dumnezeu, de cele mai multe ori, nu se duce nici la biserica de peste drum.

Pr. Dumitru PĂDURARU