Evanghelia zilei

„Şi ieşind ei din corabie, îndată L-au cunoscut. Şi străbăteau tot ţinutul acela şi au început să-I aducă pe bolnavi pe paturi, acolo unde auzeau că este El. Şi oriunde intra în sate sau în cetăţi sau în sătuleţe, puneau la răspântii pe cei bolnavi, şi-L rugau să le îngăduie să se atingă măcar de poala hainei Sale. Şi câţi se atingeau de El se vindecau. Şi s-au adunat la El fariseii şi unii dintre cărturari, care veniseră din Ierusalim. Şi văzând pe unii din  ucenicii Lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate, cârteau; căci fariseii şi toţi iudeii, dacă nu-şi spală mâinile până la cot, nu mănâncă, ţinând datina bătrânilor. Şi când vin din piaţă, dacă nu se spală, nu mănâncă; şi alte multe sunt pe care au primit să le ţină: spălarea paharelor şi a urcioarelor şi a vaselor de aramă şi a paturilor. Şi L-au întrebat pe El fariseii şi cărturarii: «Pentru ce nu umblă ucenicii Tăi după datina bătrânilor, ci mănâncă cu mâinile nespălate»? Iar El le-a zis: «Bine a proorocit Isaia despre voi, făţarnicilor, precum este scris: Acest popor Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Dar în zadar Mă cinstesc, învăţând învăţături care sunt porunci omeneşti. Căci lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi datina oamenilor: spălarea urcioarelor şi a paharelor şi altele ca acestea multe, pe care le faceţi».”

Fariseii au atras atenţia Domnului Iisus Hristos că era prea îngăduitor cu ucenicii care  încălcau datinile din bătrâni; apostolii au fost acuzaţi că au mâncat fără să se spele pe mâini. Aici nu era vorba doar de o problemă de igienă, ci de mult mai mult; fariseii vedeau în aceast comportament o gravă încălcare a poruncilor. Cu răbdare dar şi cu autoritatea unui părinte Domnul Hristos i-a lămurit că nu ceea ce intră în om îl spurcă şi îl pângăreşte, ci ceea ce iese din el, vorbele rele. Iar în legătura cu cinstirea lui Dumnezeu este important ca acest lucru să-l facem din convingere, din profunzimea sufletului nostru; o cinstire a lui Dumnezeu doar cu buzele este una formală. Formalismul şi exaltările de moment năruie frumuseţea vieţii creştine. În schimb, inima plină de binecuvântarea rugăciunii şi de prezenţa Domnului Hristos ne dă posibilitatea de a înţelege adevărata valoare a numelui de creştin.

Filosoful Blaise Pascal aşa spunea: „Cine-L cunoaşte pe Hristos, cunoaşte rostul tuturor lucrurilor.’’

Pr. Dumitru PĂDURARU