În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Și ea avea o soră ce se numea Maria, care, așezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire și, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socotești că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Și răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijești și pentru multe te silești, dar un singur lucru trebuie: căci Maria partea cea bună și-a ales, care nu se va lua de la ea. Și, când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Așa este, dar fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc pe el.
Prin cuvintele evangheliei de astăzi suntem cuprinși de bucuria smerită a Nașterii Maicii Domnului, a Sfintei Fecioare Maria. Pe drept cuvânt rostim şi noi astăzi ‚‚fericit este pântecele care Te-a purtat și pieptul la care ai supt’’. Iar Mântuitorul a întărit aceste cuvinte prin încredințarea: ‚‚așa este’’! Mărturia acelei femei din mulțime este de fapt credința și mărturia fiecărui creștin. Pe Maica Domnului o numim fericită deoarece Dumnezeu a rânduit-o să fie vasul ales pentru a purta în pântecele ei pe Domnul Hristos, „Cel Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii”. Drepții Ioachim și Ana, părinții Maicii Domnului, se rugau fierbinte pentru ca Dumnezeu să le dăruiască un copil. Fiica lor a fost rodul rugăciunilor neîncetate. Când vorbim de Maica Domnului gândul ne duce la glasul blând, privirea plină de dragoste şi la chipul oricărei mame smerite. Cine nu-și iubește mama, nu o poate cinsti nici pe Maica Domnului.
Sfântul Grigorie Palama așa mărturisește: Dumnezeu, alcătuind un univers comun al bunătăților văzute și nevăzute, ne-a arătat pe Maica Domnului ca întrunind în sine toate frumusețile dumnezeiești, îngerești și omenești.
Pr. Dumitru PĂDURARU