Biserica „Sfântul Ilie” a fost construită la 1488, de domnul Ștefan cel Mare, pe locul primei biserici a Mănăstirii Sfântul Ilie, ale cărei fundații au fost dezvelite recent, în urma săpăturilor arheologice. În timpul investigațiile arheologice, care au început în 2019, de la Biserica Sfântul Ilie, au fost făcute importante descoperiri, una dintre ele fiind redată în continuare.
În mica încăpere diaconicon, de pe latura de sud a altarului, pe o mică suprafață, s-au păstrat cărămizile originale, smăltuite cu verde-oliv. Suprafața smălțuită a cărămizilor a fost deteriorată prin folosința îndelungată. Aproximativ jumătate din acest paviment a fost desfăcut în timpul ultimei reparații a bisericii, întreprinsă la începutul secolului al XX-lea,de către inginerul austriac Hugo von Rezori.
La începutul investigațiilor noastre din 2021, am observat că aproximativ jumătate din cărămizile smălțuite din pavimentul camerei diaconicon, din altar, au fost înlocuite cu altele noi, de altă factură tehnică. Mai mult, s-a putut observa în paviment o mică „plombă” de ciment, circulară.
După desfacerea cărămizilor din pavimentul camerei diaconicon, a fost găsită, sub „plomba” circulară de ciment, o „comoară” alcătuită din 23 de butoni ornamentali smălțuiți, care au făcut parte din ornamentele de sub cornișa de la partea superioară a zidurile exterioare ale bisericii. Acești butoni au fost demontați în timpul reparațiilor austriece (nu înțelegem motivele pentru care acești butoni au fost scoși de la locul lor, unii suferind degradări, iar alții au rămas la locul lor). După demontare, aceste obiecte prețioase au fost depozitate, posibil la inițiativa preotului paroh, într-o mică groapă amplasată în colțul de sud-vest al diaconiconului.
O parte dintre butonii ornamentali descoperiți în diaconicon, cei mai puțin deteriorați, au fost fixați la locul lor, în partea superioară a zidului exterior, întregind astfel decorul ornamental format din discuri, cărămizi și butoni din vremea lui Ștefan cel Mare.
Arhitect expert dr. Ion MAREȘ