„Dimineaţa, a doua zi, pe când se întorcea în cetate, Iisus a flămânzit; şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: «De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac»! Şi smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: «Cum s-a uscat smochinul îndată»? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: «Adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci şi muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa. Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi».”
Pericopa evanghelică de astăzi se încheie cu următoarele cuvinte rostite de Domnul Iisus Hristos: „Toate câte le veţi cere, rugându-vă cu credinţă, le veţi şi primi''. Această rostire este încurajatoare pentru urmaşii Domnului Hristos. Cei care au preocupări duhovniceşti pot observa că există o strânsă legătură între felul cum te rogi şi roadele rugăciunii. Te poţi ruga şi fără să ai credinţă, fără să crezi în Dumnezeu, însă rugăciunea va fi doar o strădanie fără viaţă şi finalitate. Pentru creştinul devotat rugăciunea nu este doar un mijloc prin care cer la nesfârșit ceva de la Tatăl ceresc; ne putem ruga şi pentru a preaslavi pe Dumnezeu şi creaţia Sa. Ne putem ruga şi pentru a-I mulţumi lui Dumnezeu. Ne putem ruga şi atunci când suntem într-o situaţie delicată, într-un necaz sau o boală, pentru a primi ajutor din partea lui Tatălui Ceresc. Sunt unii care nu se roagă, spunând că nu ştiu să se roage. Însă nu va veni o zi anume în care să poţi spune că din ziua aceea ştii să te rogi. Dacă dorim să învăţăm să ne rugăm trebuie să luăm aminte la rugăciunea Tatăl nostru, rostită de Domnului Hristos, la felul cum s-au rugat ucenicii Săi, la stăruitoarea rugăciune a celor iubitori de Dumnezeu.
Sfinţii Părinţi aşa ne îndeamnă: „Roagă-te cum poţi, ca să ajungi să te rogi cum trebuie.”
Pr. Dumitru PĂDURARU