„Suindu-Se la Ierusalim, Iisus a luat de o parte pe cei doisprezece ucenici şi le-a spus lor, pe cale: Iată ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor, şi-L vor osândi la moarte; Îl vor da pe mâna păgânilor, ca să-L batjocorească şi să-L răstignească; dar a treia zi va învia. Atunci a venit la El mama fiilor lui Zevedeu, împreună cu fiii ei, închinându-se şi cerând ceva de la El. Iar El a zis ei: Ce voieşti? Ea a zis Lui: Zi ca să şadă aceşti doi fii ai mei, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Ta, întru împărăţia Ta. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi, oare, să beţi paharul pe care-l voi bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă botez să vă botezaţi? Ei I-au zis: Putem. Şi El a zis lor: Paharul Meu veţi bea şi cu botezul cu care Eu Mă botez vă veţi boteza, dar a şedea de-a dreapta şi de-a stânga Mea nu este al Meu a da, ci se va da celor pentru care s-a pregătit de către Tatăl Meu. Şi auzind cei zece s-au mâniat pe cei doi fraţi. Dar Iisus, chemându-i la Sine, a zis: Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa va fi între voi, ci care între voi va vrea să fie mare să fie slujitorul vostru. Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă. După cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.”
După ce Domnul nostru Iisus Hristos a rostit „Pilda lucrătorilor tocmiţi la vie", în drum spre Ierusalim, El a vorbit ucenicilor Săi despre cele pe care le va pătimi şi despre condamnarea Sa la moarte. Amintind despre aceste evenimente, Mântuitorul a încheiat spunând că după trei zile de la moartea Sa El va învia. Dacă ne punem în locul Sfinţilor Apostoli, cred că şi în noi ar arde inima. Ei fuseseră martorii multor evenimente deosebite: vindecări, învieri din morţi, potolirea furtunii; iar acum auzeau că va veni clipa despărţirii. Tocmai pentru că această despărţire era una greu de imaginat, sufletele ucenicilor erau întristate. Domnul Hristos le-a arătat Sfinţilor Apostoli cui trebuie să slujească şi cum să slujească. Exemplu s-a dat pe Sine: El Fiul lui Dumnezeu n-a venit să I se slujească, ci El Însuşi se face pildă de slujire; şi mai mult decât atât: Îşi dă viaţa Sa ca preţ de răscumpărare pentru păcatele lumii. Toate pătimirile Sale au fost paşi spre Înviere şi Înălţare.
Sf Ioan Iacob de la Neamţ, aşa ne învaţă: "Prieten bun câștigă-ți plânsul și "Rugăciunea lui Iisus", / Căci plânsul stinge focul veșnic, iar ruga te înalță-n sus."
Pr. Dumitru PĂDURARU