Evanghelie zilei

„Şi trecând Iisus de acolo, a venit lângă Marea Galileii şi, suindu-Se în munte, a şezut acolo. Şi mulţimi multe au venit la El, având cu ei şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţii; şi i-au pus la picioarele Lui, iar El i-a vindecat. Încât mulţimea se minuna văzând pe muţi vorbind, pe ciungi sănătoşi, pe şchiopi umblând şi pe orbi văzând, şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.” 

Şi atunci ca şi acum, putem observa la cei bolnavi o sensibilitate deosebită în ceea ce priveşte apropierea lor de Cel care este izvorul tămăduirii şi Doctorul doctorilor. Toţi cei care trăiau drama bolii priveau spre Domnul Iisus Hristos ca spre unica şansă a izbăvirii. Cei de atunci erau uimiţi privind cum ciungii se vindecau, şchiopii mergeau şi orbii vedeau. Mai mult, toţi cei vindecaţi, ne spune Evanghelia, slăveau pe Dumnezeu. Cel bolnav este predispus la însingurare. Neputinţele îl depărtează de semenii săi şi-l fac să se simtă părăsit. Pentru cel bolnav clipa de suferinţă devine o povară nesfârşită. Din acest motiv Domnul Hristos cu mâna Sa a mângâiat, cu vocea Sa a încurajat, iar cuvintele Sale au adus lumină şi speranţă. Fiecare vindecare făcută de Mântuitorul a fost un moment de cercetare a conştiinţei celui vindecat. Într-o clipă treceau prin supliciile Golgotei, prin bucurile Învierii şi prin speranţele Înălţării. 

Cuviosul Paisie Aghioritul aşa ne învaţă: bunul Dumnezeu rânduieşte pentru fiecare om o cruce potrivită cu puterea lui de a rezista, nu pentru a se chinui, ci pentru a urca de pe cruce la cer.

Pr Dumitru PĂDURARU