Patericul omului grăbit

De la marele părinte duhovnicesc Antonie cel Mare se păstrează consemnarea unei vedenii despre modul cum demonii ne ispitesc și se bucură atunci când oamenii cad în păcate, căci ei nu vor ca oamenii să se mântuiască. Ei ne îndeamnă să facem fapte rele, care ne despart de Dumnezeu, și să nu iertăm celor ce ne greșesc, căci, dacă am ierta, atunci am merge pe drumul smereniei și ne-am apropia de Dumnezeu.

Sfântul Antonie s-a rugat un an ca Dumnezeu să-i descopere locul drepților și al păcătoșilor. Iar într-o noapte, Dumnezeu i-a arătat această descoperire.

A văzut un uriaș, înalt până la nori, negru, urât și înfricoșător, care avea mâinile întinse în văzduh, Sub el era un lac mare de foc. Sufletele zburau pe deasupra și, câte treceau de mâinile acelui uriaș se mântuiau și apoi zburau mai departe fără de grijă; iar câte erau lovite de mâinile lui, se opreau și cădeau în lacul de foc. Pentru cei care zburau mai departe, uriașul scrâșnea din dinții, iar pentru cei care cădeau jos, se bucura.

Apoi a auzit un glas, zicându-i: „înțelege ceea ce vezi! Aceștia, pe care-i vezi că zboară în sus, sunt sufletele drepților, care nu s-au supus uriașului aceluia și merg în Rai. Iar cel uriaș care stă, este vrăjmașul diavol, care, apucându-i pe cei vinovați, îi oprește și nu-i lasă să treacă, surpându-i în iad, căci au urmat voii lui și au fost stăpâniți de ținerea de minte de rău”.

Să punem în practică învățăturile adevărate pe care Dumnezeu le-a arătat oamenilor cu viață sfântă, spre bucuria lui Dumnezeu și a noastră!