Evanghelia zilei

„Iisus, răspunzând, le-a zis: «Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău. Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, şi vor culege din Împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea,  şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă».” 

În parabola semănătorului Domnul Iisus Hristos a vorbit despre sămânţa cea bună, despre fiii împărăţiei şi fiii celui rău, despre seceriş şi sfârşitul lumii. În câteva cuvinte a fost făcută o istorie a întregului neam omenesc. Miezul parabolei este legat de rodire şi de roade. După cum va fi rodul seminţelor, aşa vor fi deosebiţi şi oamenii. Cei care au lucrat binele şi adevărul, sunt numiţi fiii Împărăţiei, adică urmaşi ai Domnului Hristos. În schimb, cei care au lucrat doar răul, cei asemenea neghinei, sunt numiţi fiii celui rău. Într-o zi va veni vremea secerişului, a adunării roadelor. Atunci sfinţii îngeri vor da mărturie despre viaţa şi faptele fiecăruia dintre noi. Dacă sfârşitul ar fi acum, cum vor fi găsite sufletele noastre? Curate, asemeni grâului sau întunecate şi amare, asemeni neghinei? În hambare se adună doar rodul grâului, nu amarul neghinei. 

Părintele Arhimandrit Cleopa Ilie aşa ne învaţă: „Să aveţi către Dumnezeu inimă de fiu, către aproapele inimă de mamă şi către voi minte de judecător”.

Pr. Dumitru PĂDURARU