Picătura de istorie

<<Cultura românească modernă, de la începuturile ei până la ocuparea țării de către trupele rusești, a fost dominată de tensiunea între două ideologii contradictorii, expresii a două orientări spirituale opuse: „modernismul” și „tradiționalismul”. Evident, formula aceasta simplifică excesiv o istorie culturală al cărei conținut e mult mai complex, dar cum nu scriem o carte, ci un articol, ne mulțumim cu asemenea clasificări elementare. Nu e locul aici să arătăm cât de importantă, și cât de fecundă a fost această tensiune contradictorie  pentru cultura și civilizația română modernă: cât de mult a contribuit ea pentru ca neamul românesc să ajungă la conștiința destinului său istoric. Ambele curente, în măsura în care exprimau sensibilități autentice și energii sufletești reale au fost creatoare. Să remarcăm, deocamdată, importanța pe care și una și alta o acordă istoriei. Astăzi, ne găsim într-o situație istorică nouă. Sumar, ea s-ar putea formula astfel: pe de o parte, ocuparea țării, cu tot ce a însemnat ea pentru neamul și cultura românească, a creat și o confuzie de planuri și poziții spirituale: „progresismul” din R.P.R  e anti-european; „tradiționalismul”, dimpotrivă, devine pro-occidental; pe se altă parte, pe plan mondial, Europa este, politicește, în declin, iar spiritualicește se află într-o criză de profunzime, care încă nu și-a arătat toate consecințele și pe care am putea-o numi criza depășirii „provincialismului occidental”.>>

Suntem nevoiți să recunoaștem fără rezerve că acest text a fost cu adevărat inspirat și vizionar. El aparține remarcabilului om de cultură român Mircea Eliade și a fost publicat în revista lunară „Îndreptar - foaie pentru gând și faptă creștinească” a Exilului românesc postbelic, nr. 6, din luna mai, 1951, care apărea în Germania federală.

Să ne oprim o clipă asupra destinului istoric al României, din momentul ultimatumului sovietic din 26-28 iunie 1940 și a actului de la 23 august 1944, adică odată cu (re)ocuparea samavolnică a Nordului Bucovinei, a Basarabiei și a ținutului Herța de către URSS. Aplicând hermeneutica istorică a profesorului Mircea Eliade, citim în istorie că „progresismul” marxist-leninist din R.P.R cât și din teritoriile românești anexate de Uniunea Sovietică, a trecut de îndată, cu sălbăticie asiatică, la distrugerea culturii și a civilizației românești creștine și moderne. Victimă a acestui „progresism” antihristic, asemănător până la detalii cu „progresiștii” neo-marxismului globalist contemporan, au fost și monumentele de for public, a bisericilor și cimitirelor eroilor români căzuți pentru întregirea și unitatea națională, monumente ridicate de autoritățile românești până la 23 august 1944.

Cultul eroilor în cultura creștină este situat în vecinătatea cultului martirilor și a mărturisitorilor credinței aduse de Iisus Hristos. El este și model în educația tinerelor generații pentru dezvoltarea lor pe linia destinului istoric național. Tocmai din acest motiv, acest capitol ocultat din istoria eroică a românilor se face obiectul evocării istorice de față. Dar aceste pagini de istorie cruciată au fost reunite sub patronajul unui Proiect cât o Țară, proiect ce poartă numele „Războiul Monumentelor. Restabilirea monumentelor românești interbelice din Republica Moldova, nordul Bucovinei și sudul Basarabiei”, proiect ce a început să se deruleze din anul 2010. Este bine de știut că acest proiect este în plină derulare, nefiind o prioritate și nici interesant pentru diriguitorii vremurilor contemporane. Practic au fost restabilite peste 50 de monumente românești distruse de ocupația sovietică în Republica Moldova. El este conținut în detaliu în paginile a trei volume, „Iulian, Rusanovschi, Războiul Monumentelor”, volume lansate la Chișinău, Suceava, Iași, București, Cluj-Napoca, Alba-Iulia, Râmnicu-Sărat, și în alte mari orașe ale României, volume-hronic, bine documentate cu schițe, planuri și fotografii inedite de arhivă, cu mărturii ale supraviețuitorilor regimului sovietic de ocupație.  Inițiatorul acestui proiect este avocatul, lectorul univ. doctor și teologul Iulian Rusanovschi din Chișinău, fost președinte al ASCOR - Chișinău, coordonatorul „Asociației Monumentum”.

În aceste pagini vor fi evocate mai întâi, episodic, monumentele de referință din 62 de localități românești din nordul Bucovinei (fostele județe Cernăuți și Storojineț), chiar și pentru a crea un nou itinerariu spiritual pe rutele demnității istoriei românești.

„Mitul și simbolul sunt, la noi ca și în Orient sau în Pacific, lucruri vii. Occidentul este silit să le caute în trecutul lor spiritual sau în tradițiile exotice, dar în nici un caz nu le mai găsește în propria lui substanță de astăzi”(Mircea Eliade). Deși marele gânditor român folosește magistral viziunea istoricului religiilor,  istoricul creștin mai înțelege și traduce că monumentele creștine sunt și locuri ale prezenței  harului lui Dumnezeu „Care sfințește toate” și ne pregătește pentru marea întâlnire salvatoare cu propriul destin istoric.

Preot profesor, Mircea Bejenar.