Ne vorbesc părinţii Bisericii

De cugetul curviei cine îl va slobozi pe păcătos ca să fie liber, fără numai leacul cel mai de seamă și cel mai bun al pocăinței? Căci și profetul, greșind, s-a folosit de această practică, zicând cu lacrimi: „Spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda”.

Căci și ucenicii medicilor obișnuiesc să poruncească buna rânduială a mâncărurilor pentru fiecare dintre boli, fiindcă prin neorânduiala lor, rana ajunge la mai rău. La fel și patimile sufletești, prin beții și ospețe fără sațiu, lucrează o cangrenă de nevindecat. Dar, cu înfrânarea prin virtuți, aceste patimi se ușurează prin cuvântul potrivit al mângâierii. Doctorul ceresc vindecă, precum zice prin profet: „Eu rănesc și Eu tămăduiesc”.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Cuvinte ascetice, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 86)