Patericul omului grăbit

Sfinții au înțeles firea umană în profunzime, pentru că s-au luptat ca să  îi depășească limitele date de căderea în păcat. Străbătând această dificilă experință, au învățat să fie milostivi față de toți oamenii, dar și să spună adevărul despre cum se poate mântui omul. Fiecare avem nevoie să ne silim să facem binele și să păstrăm legătura personală cu Dumnezeu prin rugăciune, dar și să Îl cerem în rugăciune binele pentru semenii noștri. Iată două sfaturi pe care Sfântul Antonie le-a dat când alți părinși i-au cerut ajutorul.

„S-au dus unii frați la avva Antonie și i-au zis lui: spune-ne nouă cuvant, cum să ne mântuim?

Zis-a lor bătrânul: ați auzit Scriptura? Bine vă este vouă.

Iar ei au zis: voim să auzim și de la tine, părinte.

Și a zis lor bătrânul: zice Evanghelia „de te va lovi cineva peste obrazul drept cea dreaptă a obrazului, întoarce-i lui și pe cealaltă”. Zis-au lui: nu putem face aceasta.

Zis-a lor bătrânul: dacă nu puteți întoarce și pe cealaltă, măcar pe aceea una s-o suferiți. Zis-au lui: nici aceasta nu putem.

Zis-a bătrânul: dacă nici aceasta nu puteți, nu dați în locul acelei primite. Și au zis ei: nici aceasta nu putem.

Deci, zis-a bătrânul, ucenicului său: fă-le puțină fiertură, căci sunt neputincioși. Dacă aceasta nu puteți și aceea nu voiți, ce să vă fac vouă? De rugăciuni este trebuință.”

„Un frate a zis lui avva Antonie: Roagă-te pentru mine! Zis-a lui bătrânul: nici eu nu te miluiesc, nici Dumnezeu, dacă tu însuți nu te vei sili și nu te vei ruga lui Dumnezeu.”