Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
„Iisus le-a grăit lor multe, în pilde, zicând: «Iată a ieşit semănătorul să semene. Şi pe când semăna, unele seminţe au căzut lângă drum şi au venit păsările şi le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult şi îndată au răsărit, că n-aveau pământ adânc; iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arşiţă şi, neavând rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut şi le-au înăbuşit. Altele au căzut pe pământ bun şi au dat rod: una o sută, alta şaizeci, alta treizeci. Cine are urechi de auzit să audă».”
Suntem convinşi de faptul că „pilda Semănătorului” Domnul Iisus Hristos a rosti-o în faţa locuitorilor din provincia Galileea. Aici era şi este grânarul Ţării sfinte, iar locuitorii acestei provincii, cu preponderenţă erau agricultori. Ascultătorii Mântuitorului ştiau prea bine când şi cum trebuia semănat, când era vremea rodirii, cum trebuia recolta apărată de prădători şi când era timpul propice pentru treierat. Folosindu-se a această imagine, a Semănătorului, de fapt Domnul Hristos ne prezintă care este atitudinea oamenilor faţă de învăţăturile Sale. Unii se entuziamează, alţii se eschivează, unii le apreciază, alţii le deformează. Cuvintele lui Dumnezeu noi le primim în mod gratuit, însă care este contribuţia noastră? Dorim să aducem rod însutit şi înmiit? Când ajungem la maturitate ar trebui să ne facem un examen de conştiinţă şi să ne întrebăm aşa: cum a rodit cuvântului lui Dumnezeu în viaţa mea? Sufletul meu a fost un ogor bun sau am căzut în faţa prădătorilor?
Doar rodirea ne aduce mântuirea!
Pr. Dumitru PĂDURARU
