Evangelia de la Matei 12, 14-16 22-30

„Şi ieşind, fariseii s-au sfătuit împotriva lui Iisus cum să-L piardă. Iisus însă, cunoscându-i, S-a dus de acolo. Şi mulţi au venit după El şi i-a vindecat pe toţi. Dar le-a poruncit ca să nu-L dea în vileag. Atunci au adus la El pe un demonizat, orb şi mut, şi l-a vindecat, încât cel orb şi mut vorbea şi vedea. Mulţimile toate se mirau zicând: «Nu este, oare, Acesta Hristosul, Fiul lui David?». Fariseii însă, auzind, ziceau: «Acesta nu scoate pe demoni decât cu Beelzebul, căpetenia demonilor». Cunoscând gândurile lor, Iisus le-a zis: «Orice împărăţie care se dezbină în sine se pustieşte, orice cetate sau casă care se dezbină în sine nu va dăinui. Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăţia lui? Şi dacă Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii voştri cu cine îi scot? De aceea ei vă vor fi judecători. Iar dacă Eu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu. Cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască lucrurile, dacă nu va lega întâi pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa? Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte».”

Cuvintele evangheliei de astăzi le putem sintetiza folosindu-ne de cuvintele Domnul Iisus Hristos: „cine nu este cu Mine este împotriva Mea, şi cel care nu adună cu Mine, acela risipeşte.” În aceste cuvinte descoperim profunzimea învăţăturilor creştine şi sensul vieţii noastre. Doar trăind cu Domnul Hristos şi prin El vom putea dobândi viaţa veşnică. În lipsa Lui şi a credinţei în El devenim repede risipitori, egoişti şi autosuficienţi. Dacă privim în jurul nostru vedem mulţi fraţi de-ai noştri care prin viaţa şi faptele lor sunt împotriva Mântuitorului şi a învăţăturilor Sale. Deşi se declară creştini, duc o viaţă lipsită de valori creştine. Pentru aceştia a fi creştin înseamnă o spovedanie superficială, o vizită la biserică fie cu ocazia unei înmormântări sau a unei cununii, o rugăciune fugitivă şi doar în vreme de necaz. Cine iubeşte pe Dumnezeu va arăta acest lucru şi prin faptele sale de zi cu zi.

Sfântul Siluan Atonitul aşa ne învaţă: cine iubeşte pe Dumnezeu, acela îşi aduce aminte de El, iar adecerea aminte de Dumnezeu naşte rugăciunea.

Pr. Dumitru PĂDURARU