Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
În vremea aceea „plecând de acolo, Iisus a venit în sinagoga lor. Şi iată un om având mâna uscată. Şi L-au întrebat, zicând: «Cade-se, oare, a vindeca sâmbăta?». Ca să-L învinuiască. El le-a zis: «Cine va fi între voi omul care va avea o oaie şi, de va cădea ea sâmbăta în groapă, nu o va apuca şi o va scoate? Cu cât mai preţios decât oaia este omul! De aceea se cade a face bine sâmbăta». Atunci i-a zis omului: «Întinde mâna ta. El a întins-o şi ea şi-a revenit, sănătoasă ca şi cealaltă».”
Fiind acuzat de către farisei că încalcă poruncile divine, Domnul Iisus Hristos le-a atras atenţia să nu uite de dreptatea şi milostivirea lui Dumnezeu. Înainte de a fi drept, Dumnezeu este milostiv. Mântuitorul a săvârşit minunea vindecării unui paralitic într-o zi de sâmbătă, aflându-se în sinagoga din Capernaum. Astfel a arătat că sâmbăta este plinită prin duminica Învierii, iar jertfele din templu se plinesc prin jertfa nesângeroasă a Fiului lui Dumnezeu de pe altarul Bisericii. Învierea lui Hristos şi Biserica Sa sunt cele care îndreaptă mâini şi picioare, încălzesc inimi şi suflete, schimbă conştiinţe şi întăresc credinţa. Când Mântutorul a săvârşit vindecarea, inimile acuzatorilor Săi s-au învârtoşat. Acum cel bolnav avea mâna vindecată, însă cei sănătoşi aveau inimile „uscate” şi fără viaţă. Cel bolnav era plin de recunoştinţă, în schimb cei „sănătoşi” erau plini de ură.
Sfântul Ioan Gura de Aur aşa ne învaţă: ''După cum ne purtam noi cu aproapele, aşa şi Dumnezeu se va purta cu noi!''
