Veșmintele clerului – diaconul –

Veșmintele clericale se împart în veșminte diaconești, preoțești și arhierești. Toate aceste veșminte rânduite de către Sfânta Biserică sunt sfințite și fără ele sfințiții slujitori nu pot săvârși sfintele slujbe [1].

La rânduiala pregătirii sfințiților slujitori din Liturghier găsim modul în care diaconii se îmbracă cu veșmintele. Aici ni se specifică faptul că înainte de a sluji, diaconul merge la preot, ținând veșmintele în dreapta sa, și plecându-și capul, cere binecuvântarea zicând: „Binecuvintează, părinte, stiharul dimpreună cu orarul și mânecuțele”, iar preotul, binecuvântând zice: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor”. Apoi diaconul sărută mâna preotului și, retrăgându-se la o parte, se îmbracă în veșmintele specifice treptei sale rostind rugăciunile rânduite[2].

La începuturile creștinismului veșmintele se confecționau din material de culoare albă ca simbol al curăției. Mai târziu însă, din sec. al IV-lea au început să fie folosite și alte culori, precum: roșie, purpurie, neagră, etc. fiecare culoare având semnificația ei [3].

Stiharul este un veșmânt lung, cu mâneci largi, ca o cămașă de noapte, care acoperă corpul de la grumaz până la picioare. Denumirea provine de la dungile sau șirurile de purpură (broderie), numite stihuri cu care era împodobit [4].

El ne aduce aminte de veșmintele luminate, în care s-au arătat îngerii în timpul Învierii (Luca 24, 4) și în ziua Înălțării la cer a Domnului (Matei 17, 2) [5].

Acest veșmânt este purtat de către toate treptele ierarhice – diaconi, preoți și arhierei.                                                                                   

Orarul este o piesă vestimentară specifică treptei diaconești. El are astăzi forma de fâșie îngustă de stofă făcută din bumbac, mătase sau in și brodată cu fire argintii  sau aurii, care formează cruci, frunze sau spice de grâu.

Orarul este o fâșie care atârnă de pe umărul stâng în spate, iar celălalt capăt al ei îl ține diaconul în mâna dreaptă când rostește ecteniile. Prin orar diaconul, imită pe îngeri, care se roagă necontenit. Orarul amintește de cuvântul Apostolului Pavel: „Neîncetat vă rugați” [6].

Sfântul Simeon arhiepiscopul Tesalonicului, ne spune că „orarul arată firea cea nevăzută a îngerilor și, atârnând pe umeri, simbolizează aripile îngerilor. Pe el este scris cântarea întreit sfântă a îngerilor (Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot…)”. Același Sfânt Părinte adaugă faptul că diaconul încinge cruciș orarul înainte de împărtășire, imitând prin aceasta pe serafimi care își acoperă ochii, în semn de umilință, necutezând să privească slava Domnului [7].

Mânecuțele, sunt piese vestimentare comune celor trei trepte ierarhice, care se pun peste marginea mânecilor stiharului, pentru a le strânge, ca să nu stânjenească mișcările mâinilor. Părintele profesor Ene Braniște ne spune că mânecuțele „sunt un fel de manșete cu care se strâng mânecile stiharului, având rolul practic de a nu împiedica pe slujitor în îndeplinirea îndatoririlor în timpul Sfintei Liturghii. Despre mânecuțe se amintește pentru prima dată în anul 1054, iar până spre sfârșitul secolului al XII-lea ele erau folosite numai de arhierei. Ele simbolizează puterea cu care este învrednicit slujitorul și ne aduce aminte de acele legături cu care a fost legat Iisus în timpul Pătimirilor Sale. Sfântul Simeon al Tesalonicului ne arată că mânecuțele închipuiesc „lucrarea lui Dumnezeu cea atotfăcătoare și că Însuși Iisus, prin mâinile Sale, Și-a făcut jertfa Trupului și Sângelui Său”. Mânecuțele sunt folosite atât de diaconi, cât și de preoți și de episcopi” [8].

Surse bibliografice

[1]. Pr. Prof. Gheorghe Safta, Îndrumător liturghic – Întrebări și răspunsuri, Editura ASA, București, p. 224.

[2]. Liturghier, București, 2008, pp. 109-110.

[3]. Pr. Ene Braniște – Ghenadie Nițoiu – Gheorghe Neda, Liturgica teoretică, Editura Credința Noastră, București, p. 129.

[4]. Pr. Prof. Ene Braniște, Liturgica Generală,Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2022, pg. 245.

[5]. Pr. Ene Braniște – Ghenadie Nițoiu – Gheorghe Neda, Liturgica teoretică, Editura Credința Noastră, București, p. 130.

[6]. Ne vorbește părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani, volumul VII, 2011, p. 148.

[7]. Pr. Prof. Ene Braniște, Liturgica Generală, Editura Episcopiei Dunării de Jos, Galați, 2022, p. 247.

[8]. Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Arhim. Prof. Ghenadie Nițoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda, Liturgica teoretică – manual pentru seminariile teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2002, p. 127.

Chiriac Pavel

Secretar în cadrul Sectorului Misiune Pastorală și Actualitate Creștină