Să nu mai zici „nu pot”, ci „Doamne, bunătate și învățătură și cunoștință mă învață!”

Ce trebuință ai, omule, să cauți cărți multe, care să te povățuiască pe tine spre folos și să întrebi pe toți dascălii, zicând: „Spuneți-mi, cum mă voi mântui?”. Iată, toate cărțile cele învățătoare în două cuvinte încap, adică: întru frica lui Dumnezeu și întru a avea pe Domnul înaintea ochilor, totdeauna. Să iei aminte la tine însuți, precum se cade, și vei înțelege toate poruncile lui Dumnezeu și să le ții pe ele. Pentru că așa sfinții cei ce au fost din veac au plăcut lui Dumnezeu: prin cunoștință curată și prin neschimbate fapte. Iar alții dintre dânșii nici n-au avut cărțile sfinților, nici nu i-au învățat dascălii cele de folos și, de la Adam până la Moise, în multe feluri au trăit. Deci, spune-mi mie cum au plăcut lui Dumnezeu Abel, Enoh, Noe, Melchisedec, Avraam, Isaac și Iacov și ceilalți drepți care au fost mai înainte de Moise? Ei n-au învățat carte, precum s-a zis, nici vreun dascăl dintre oameni nu i-a învățat pe ei, în afară numai de predania cea din viu grai și de gândurile bune, de a avea pe Dumnezeu înaintea ochilor, de-a pururi.
De asemenea, și după întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, știm pe mulți că au fost oameni simpli, și la cuvinte și la înțelegere, unii dintre dregători fiind așa, iar alții, din poporul de rând, unii dintre ei fiind păstori de oi ori alte îndeletniciri având, și nu numai bărbați, ci și femei au alergat la Dumnezeu și au săvârșit poruncile Lui. Deci arătat este că, luând aminte la cuvintele cele mai sus-zise, le-au și împlinit întocmai. Dar acum să nu iei pricină omule, cu arătate dovezi, zicând cu greșeală: „Prost sunt și fără de știință; cum, dar, pot să fac poruncile Domnului?”. Iată că s-a arătat ție acum în ce fel vei plăcea lui Dumnezeu și să nu mai zici: „Nu pot”, căci de vei voi, împreună cu aceștia, te vei apropia de Stăpânul, ca David, zicând: „Bunătate și învățătură și cunoștință mă învață, căci poruncilor Tale am crezut”. Și iarăși: „Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu”. Și încă: „Ajută-mi, și mă voi mântui și voi cugeta la îndreptările Tale pururea”. Pentru că tot cel ce cere va lua, și cel ce caută află, și celuia ce bate i se va deschide.
Să nu zici iarăși: „În lume sunt și cu grijile lumești legat sunt și nu pot să fac toate poruncile Domnului”. De vei voi acum ca desăvârșit să le faci pe ele și să te lepezi de lume și să-ți iei crucea ta ca să mergi în urma Domnului Tău, lucru care mai bun îți este ție decât toate, apoi ești liber să o faci. Iar de nu poți să faci aceasta, apoi, și în lume fiind, silește-te să placi lui Dumnezeu; căci se poate, și în lume fiind, ca cineva să facă poruncile lui Dumnezeu, pentru că multe chipuri de pocăință și de mântuire a oamenilor sunt.
Într-o rânduială de viață este fiecare, iar de va voi să se nevoiască, să gândească tare, în mintea sa, că sfinții cei vechi, în lume fiind, împreună cu femeile și cu copiii petrecând și în bogăție și în case mari fiind, alții încă stăpânind și popoare întregi, care li se încredințaseră de la Dumnezeu, și durere multă și grijă de lucrurile cele pământești având, au plăcut și lui Dumnezeu întru toate, precum au fost Avraam, Isaac și Iacov, David și Iosif și Iov. Aceștia toți au fost în lume, trăitori împreună cu femeile. Dar, și așa, toate poruncile Domnului le-au făcut. Dumnezeului nostru slavă! (Sfântul Ghenadie)
(Proloagele, volumul I, Editura Bunavestire, p. 515, Doxologia.ro)