Suntem chemați să devenim brațele iubirii milostive a lui Dumnezeu pentru copiii nenăscuți

Mesajul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la deschiderea Conferinței Naționale a Centrelor de Sprijin pentru Femeile Însărcinate, ediția a VI-a, Bucureşti, 12-13 septembrie 2022

În curând, se împlinesc trei ani de când Asociaţia pentru sprijinirea femeii însărcinate şi a familiei din Capitală organizează Conferinţa Naţională a Centrelor de Sprijin pentru Femeile Însărcinate. Rostul acestui demers este al stimulării schimbului de experienţă şi al îmbogăţirii reciproce pentru îndeplinirea unei lucrări deloc facile, bazată în primul rând pe solidaritate faţă de beneficiari, dar şi între cei care sunt chemaţi să o împlinească.

Asociaţia a construit centre specializate, care oferă servicii profesioniste de sprijin pentru mamele în criză de sarcină şi copiii lor nenăscuţi, şi doreşte să împărtăşească din experienţa sa tuturor celor care vor să lucreze cel mai mare bine: salvarea sufletelor de mame şi a vieţilor de copii. Activitatea desfăşurată în aceste centre este o dovadă concretă de comuniune şi o împlinire a voii divine, pentru că noi, creştinii, privim fiecare persoană umană care se zămisleşte în cadrul planul lui Dumnezeu de a lucra binele în lume.

De curând, Biserica a sărbătorit Naşterea Maicii Domnului, esenţială acestui plan de realizare a Împărăţiei Cerurilor împreună cu omul. Maica Domnului avea să-L nască pe Mântuitorul Iisus Hristos, deşi nu era căsătorită şi se dedicase celor spirituale. Totuşi, îngerului care i-a adus vestea zămislirii de la Tatăl ceresc în puterea Duhului Sfânt i-a răspuns hotărât: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” (Luca 1, 38). Aceasta arată că Maica Domnului a biruit şovăiala şi îngrijorarea, lăsându-se cu deplină încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. De altfel, chiar zămislirea şi naşterea Sfintei Fecioare Maria din părinţi înaintaţi în vârstă şi sterpi arată că venirea fiecărui copil în lume este în primul rând rodul unei lucrări duhovniceşti de împărtăşire de darul de viaţă făcător, care aparţine exclusiv lui Dumnezeu şi care, izvorând din iubirea Preasfintei Treimi, este oferit oamenilor. Astfel că Hristos ocroteşte tainic zămislirea şi naşterea fiecărui copil care vine pe lume după ce a fost zămislit prin darul lui Dumnezeu.

Pentru creştini, naşterea de copii nu reduce niciodată femeia la o realitate pur biologică, ci îi demonstrează forţa spirituală, care rezidă în capacitatea de a se jertfi din dragoste. Faptele noastre pro-viaţă devin expresia iubirii milostive şi a purtării de grijă a lui Dumnezeu şi îi amintesc femeii că ea are o putere şi o vocaţie unică, aceea de a da viaţă.

Dar, adesea, covârşiţi de lipsurile cu care se confruntă, părinţilor – şi mai ales mamelor singure – nu le este uşor să accepte copilul ca pe un dar de sus. Iar nouă ne revine misiunea de a le restaura încrederea în Dumnezeu, devenind noi înşine braţele Lui milostive şi iubitoare. Atunci când tatăl copilului nu este lângă femeia însărcinată pentru a o proteja în cel mai vulnerabil moment din viaţa ei, atunci când în familia extinsă ori în mediul profesional apare o presiune foarte mare asupra femeii, pentru ca ea, în ciuda voinţei sale, să renunţe la copilul din pântece, femeia are nevoie ca noi, ceilalţi, să-i fim alături. Mâna întinsă de ajutor şi darurile noastre pentru mamele în criză de sarcină refac încrederea acestor părinţi în Dumnezeu şi în oameni şi împlinesc planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii.

Cele două centre de criză de sarcină ale Asociaţiei pentru sprijinirea femeii însărcinate şi a familiei fac parte dintr-o reţea internaţională ai cărei membri beneficiază de experienţa americană de decenii în acest domeniu. În Statele Unite, numărul marilor clinici de avort este de ordinul sutelor. În schimb, numărul centrelor de sprijin în criza de sarcină este de ordinul miilor: numai în ultimii cinci ani li se datorează naşterea a peste 800.000 de copii americani, ai căror mame au primit sprijinul de care aveau nevoie. Această experienţă ne arată că implicarea noastră contează, că este necesar să devină sistematică şi profesionalizată.

Mai multe eparhii ale Bisericii Ortodoxe Române au creat centre de sprijin în criza de sarcină, dar este nevoie de eforturi continue, pentru ca mamele în dificultate din fiecare judeţ să aibă unde cere ajutor. În prezent, asemenea centre funcţionează doar în 16 dintre cele 41 de judeţe ale României şi nu toate sunt la un nivel optim de dezvoltare.

Sunt diverse moduri în care putem deveni braţele iubirii milostive a lui Dumnezeu în lume. A sprijini naşterea unui copil este, însă, cea mai amplă lucrare a iubirii creştine, pentru că nu salvează doar trupuri de copii, ci şi suflete pentru Împărăţia Cerurilor – inclusiv suflete de mame, în care renaşte speranţa. Totodată, ne salvăm şi pe noi înşine ca o comunitate, biruind individualismul printr-un exerciţiu de solidaritate după voia lui Dumnezeu.

Cu acest prilej, transmitem recunoştinţa noastră tuturor celor care ajută, prin cuvânt şi faptă, la sprijinirea femeilor aflate în criză de sarcină. De asemenea, salutăm şi binecuvântăm eforturile organizatorilor români ai acestei conferinţe şi sprijinul profesional oferit de oaspeţii veniţi de peste ocean pentru a-şi împărtăşi experienţa.

Cu preţuire şi părinteşti binecuvântări,

†DANIEL

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române