Pilda iconomului nedrept

„Zis-a Domnul pilda aceasta: Era un om bogat care avea un iconom, iar acesta a fost pârât lui că-i risipește avuțiile. Și, chemându-l, i-a zis: Ce este aceasta ce aud despre tine? Dă-mi socoteală de iconomatul tău, căci nu mai poți să fii iconom. Iar iconomul a zis în sine: Ce voi face, că stăpânul meu ia iconomatul de la mine? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine. Știu ce voi face ca să mă primească în casele lor când voi fi scos din iconomat. Și chemând la sine, unul câte unul, pe datornicii stăpânului său, a zis celui dintâi: Cât ești dator stăpânului meu? Iar el a zis: O sută de măsuri de untdelemn. Iconomul i-a zis: Ia-ți zapisul și, șezând, scrie degrabă cincizeci. După aceea a zis altuia: Dar tu, cât ești dator? El i-a spus: O sută de măsuri de grâu. Zis-a iconomul: Ia-ți zapisul și scrie optzeci. Și a lăudat stăpânul pe iconomul cel nedrept, căci a lucrat înțelepțește. Căci fiii veacului acestuia sunt mai înțelepți în neamul lor decât fiii luminii. Și Eu vă zic vouă: Faceți-vă vouă prieteni, dăruind din bogăția nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, să vă primească aceștia în corturile cele veșnice.” (Luca 16, 1-9)

De unde putem culege înțelepciunea?

Sfântul Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XXIII-a (Către tineri), IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 324-325

„Am spus deci îndeajuns că nu sunt nefolositoare pentru suflet învățăturile profane. De acum îna­inte vă voi spune cum trebuie să le folosiți. Mai întâi, să nu dați atenție tuturor cuvintelor poeților, ca să încep cu ei, că sunt cu totul deosebiți în ce privește învățăturile lor. Când vorbesc de faptele sau cuvintele bărbaților buni, să-i iubiți și să-i imitați și mai ales să încer­cați să fiți niște oameni ca aceia; dar când vorbesc de oameni răi, trebuie să evitați imitarea lor. (...) Același lucru am să-l spun și despre scriitori; și mai ales când scriu pentru a face plăcere ascultătorilor. Nu vom imita nici arta de a spune minciuni a oratorilor. Că nici la tribune, nici în celelalte fapte nu se cuvine să mințim noi, care am ales calea cea dreaptă și adevărată a vieții, cărora prin lege ni s-a poruncit să nu umblăm în judecăți. Vom primi însă acele scrieri ale lor în care au lăudat virtutea sau au osândit viciul. După cum celelalte ființe se bucură numai de mirosul sau de culoarea florilor, dar albinele pot lua din flori și mierea, tot așa și aici, oamenii care nu caută în astfel de scrieri numai plăcutul și frumosul pot să scoată din ele și un oarecare folos pentru suflet. Așadar, exact după exemplul albinelor, trebuie ca și noi să luăm parte la scrierile autorilor profani; căci acelea nici nu se duc fără nici o alegere la toate florile, nici nu încearcă să aducă tot ce găsesc în florile peste care se așază, ci iau cât le trebuie pentru lucrul lor, iar restul îl lasă cu plăcere. Noi, dacă suntem înțe­lepți, să luăm din cărți cât ni se potrivește nouă și cât se înrudește cu adevărul, iar restul să-l depă­șim.”

(Pr. Narcis Stupcanu, Ziarul Lumina)