„Mânia, ura, vrajba sunt semne că cel rău încalecă sufletele noastre!” – Pr. Visarion Alexa

Răul călătorește în lume ca un șarpe ce intersectează toate sufletele oamenilor și, atunci când șarpele acesta ajunge în dreptul sufletului nostru, reacționăm în două moduri: fie avem puterea să retezăm capul șarpelui, fie îl hrănim, îl amplificăm și îl facem să devină și mai monstruos.

Observăm adesea greșelile celor apropiați, ale celor dragi, greșelile din viața prietenilor și vrem să le corectăm, însă felul în care o facem este de o violență extremă pentru că nu avem cultura dialogului. Când vrem să semnalăm cuiva ceva, în loc să-i aducem la cunoștință, cu blândețe, prin cuvinte bine alese, noi transformăm exercițiul acesta al dialogului într-un reproș violent și e sigur că, atunci când reproșezi cuiva ceva, naști în omul respectiv furie, violență, mânie, pentru că el nu cunoaște buna ta intenție care stă în spatele reproșului.

Fraților, să știți că România este socotită una dintre cele mai religioase țări din Europa, mai religioasă chiar decât Polonia, care a dat lumii catolice papi, însă îmi pare că, în ultima vreme, oamenii religioși sunt din ce în ce mai aprigi și mai dezbinați. Vedeți cum se desfășoară sub ochii noștri o lucrare întunecată care îi face pe oameni să se urască de moarte?

Cum este posibil să vină un om credincios, care se spovedește, se împărtășește și să spună: „Patriarhul e vândut și preoții, frații (care nu sunt de acord cu convingerile pe care el le are) sunt niște nenorociți!”?  Nu uitați: Biserica este un Trup, este Unitate, iar Liturghia o săvârșim împreună și ne împărtășim împreună din același potir. Din păcate, preotul însuși are uneori o viziune proastă asupra Bisericii și crede că este stăpânul Tainelor lui Dumnezeu.

Din păcate, în multe cazuri, preoții au pus o distanță, un zid nevăzut între oameni și altar, între oameni și Biserică.  Din păcate sunt preoți care-și disprețuiesc Biserica și episcopul crezând ca ideilor lor sunt cele mai sănătoase și mai mult îi învață și pe ucenicii lor să facă asta. Vă rog din tot sufletul, folosiți-vă inteligența duhovnicească, simțurile duhovnicești și observați cât de ciudat este faptul că oamenii din Biserică s-au ridicat împotriva părintelui lor, a fraților lor. Sunteți în conflict de credință, de idei, de valori, de orice, dar vă sfătuiesc, vă rog să faceți pace unii cu alții, măcar în acest loc, Biserica. Informați-vă, aflați în ce lume trăim și începeți să faceți pace cu cei din proximitatea dumneavoastră. Nu uitați un lucru: furia, în orice fel de manifestare a ei, este semn de îndrăcire!

Când ne apucă mânia este semn că dracu’ încalecă inima noastră, din lipsa argumentelor credinței noastre și a cunoașterii. Dacă nu aducem pace și dacă naștem în jurul nostru numai războaie, să știți că acele cuvinte nu sunt de la Dumnezeu, ci sunt cuvintele necunoașterii si ale demonului care nu vrea decât să învrăjbească oamenii. E normal, fraților, să avem opinii diferite (și soțul și soția, oameni care se iubesc, au opinii diferite), însă ține de noi să ni le exprimăm decent, pașnic, argumentat. Nu e normal să urâm un om pentru că nu gândește și nu alege așa cum considerăm noi a fi corect. Caută smerenia și luptă-te cu demonul, nu cu fratele tău, copil al lui Dumnezeu ca și tine.

Spune măcar în inima ta: „Doamne, știu că ai îngăduit ca demonul să vină înaintea mea și să mă ispitească, dă-mi un cuvânt bun să reușesc să liniștesc inima acestui om!”. Opriți răul la dumneavoastră! Nu-l rostogoliți, nu-l duceți mai departe, nu vă faceți judecători. Când vom avea pace în noi, când în numele Iubirii lui Hristos vom ști să explicăm oamenilor din jur ceea ce credem noi, cu calm, cu blândețe, cu argumente, atunci vom vorbi de la Dumnezeu, atunci vom face lucrarea Lui. Pacea este semnul vorbirii de la Dumnezeu, iar mânia, ura, vrajba sunt semne că cel rău încalecă sufletele noastre!

(Părintele Visarion Alexa, Doxologia.ro)