De la cuvânt la faptă

„Zis-a Domnul: Pentru ce Mă chemați: Doamne, Doamne, și nu faceți ce vă spun? Oricine vine la Mine și aude cuvintele Mele și le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă: Asemenea este unui om care, zidindu-și casă, a săpat, a adâncit și i-a pus temelia pe piatră; și, venind apele mari și puhoiul izbind în casa aceea, n-a putut s-o clintească, fiindcă era bine clădită pe piatră. Iar cel ce aude, dar nu face, este asemenea omului care și-a zidit casa pe pământ, fără temelie, și, izbind în ea puhoiul de ape, îndată a căzut și prăbușirea acelei case a fost mare. Și după ce a sfârșit toate aceste cuvinte ale Sale în auzul poporului, a intrat în Capernaum.”

Argumentarea cuvântului prin fapte

Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a II-a, A doua convorbire cu părintele Chaeremon, Cap. VIII, 3-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 521-522

„De altfel zadarnic va discuta cineva despre scopul oricărei arte și învățături, dacă n-a urmat mai întâi cu cea mai mare stăruință și virtute toate cele ce duc la practicarea lor. Dacă, de exemplu, eu afirm că se poate scoate un fel de miere din grâu, sau ulei tot din grâu, ca și din semințele de nap și de in, un necunoscător al acestor lucruri, care mă va auzi, va spune oare că ele sunt contra naturii și nu va râde de mine ca de un tâlcuitor de minciuni sfruntate? Și dacă îi voi arăta prin dovezi nenumărate, care-i vor demonstra că asemenea lucruri a văzut, a gustat și a făcut și el, dacă îi voi  da la iveală și explicația asupra ordinii în care se transformă acele plante fie în ulei gros, fie în miere, iar el, stăruind cu încăpă­țânare în părerea sa, va tăgădui că se poate scoate din aceste se­mințe ceva dulce sau unsuros, oare nu trebuie numită absurdă și vicleană susținerea lui mai de grabă decât să fie luat în râs adevărul cuvintelor mele, care se întemeiază pe seriozitatea multor mărturii demne de încredere, ci și pe fapte ce se pot controla și verifica prin experiență?”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia II, V, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, pp. 44-45

„Viața voastră să fie pe măsura învățăturilor, iar învățăturile să predice viața, căci credința fără fapte este moartă (Iacov 2, 26), iar faptele fără credință sunt tot moar­te. De avem învățături sănă­toase, dar viața ticăloasă, de nici un folos nu ne sunt învăță­turile; și iarăși, dacă avem viață curată, dar șchio­pă­tăm în ce privește învățăturile, nici așa nu avem vreun câștig. De aceea trebuie ca din amândouă părțile să întărim această zidire duhovni­cească. Tot cel ce aude aceste cuvinte ale Mele, spune Hristos, și le face pe ele, se va asemăna bărbatului înțelept (Matei 7, 24). Vezi, dar, că Hristos vrea ca noi să nu auzim numai, ci să și facem și să ne arătăm prin fapte ascultarea.” 

(Pr. Narcis Stupcanu, Ziarul Lumina)