Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată, clătinată și cu vârf, căci cu ce măsură veți măsura, cu aceeași vi se va măsura. Și le-a spus și pildă: Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus de învățătorul său; dar orice ucenic desăvârșit va fi ca învățătorul său. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum poți să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând tu bârna care este în ochiul tău? Fățarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea să scoți paiul din ochiul fratelui tău. Căci nu este pom bun care să facă roade rele și nici pom rău care să facă roade bune. Căci fiecare pom se cunoaște după roadele lui. Că nu se adună smochine din mărăcini și nici nu se culeg struguri din spini. Omul bun din vistieria cea bună a inimii sale scoate cele bune, iar omul rău din vistieria cea rea a inimii lui scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăiește gura lui.” (Luca 6, 37-45)
Judecarea aproapelui ne înmulțește păcatele
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXIII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 295-296
„Hristos ne spune: Nu trebuie să judeci pe alții atâta vreme cât și tu ești vinovat de aceleași păcate. Pentru ce te minunezi că Hristos a dat această lege, când chiar tâlharul a cunoscut-o pe cruce, spunând celuilalt tâlhar: Nu te temi de Dumnezeu, că în aceeași osândă suntem? (Luca 23, 40) A exprimat aceleași idei ca și Hristos. Tu, însă, nu numai că nu-ți scoți bârna ta, dar nici nu o vezi; paiul altuia, însă, nu numai că-l vezi, dar îl și judeci și încerci să-l scoți. Te asemeni cu un bolnav de dropică (hidropizie) sau mai bine zis cu un altul, bolnav de o boală grea, care nu-și vindecă boala, dar ține de rău pe altul că nu-și îngrijește o mică bubă. Dacă-i un păcat să nu-ți vezi păcatele, apoi e un îndoit, un întreit păcat, să le judeci pe ale altora, iar tu să te plimbi fără să simți că ochii îți sunt plini de bârne. Și doar păcatul este mai greu decât bârna. Așadar, porunca dată de Hristos este aceasta: cel vinovat de nenumărate păcate nu trebuie să fie aspru judecător al păcatelor altora, mai ales când păcatele lor sunt mici. Hristos nu ne oprește să mustrăm, nici să îndreptăm pe alții; dar ne interzice să trecem cu vederea păcatele noastre și să tăbărâm pe păcatele altora. Aceasta face ca păcatul să se întindă și aduce un îndoit rău. Că acela care are obiceiul să-și treacă cu vederea păcatele lui, deși sunt mari, dar judecă cu asprime pe ale altora, deși sunt mici și neînsemnate, păcătuiește de două ori: o dată, că nu-și vede propriile lui păcate; a doua oară, că-și atrage ura și dușmănia tuturor și, pe zi ce trece, ajunge mai crud și mai fără milă.”
(Pr. Narcis Stupcanu, Ziarul Lumina)
