Roagă-te cum poți, nu așa cum crezi că ar trebui

Viața spirituală este o permanentă luptă cu fantasmele, cu iluziile noastre. Este nesfârșitul efort de a ne muta din imaginație în concret, din posibil în real. O componentă importantă a vieții spirituale este învățătura, lectura, căutarea unor cuvinte duhovnicești salvatoare. În felul acesta ajungem să ne construim imagini bine conturate despre cum ar trebui să fim. Începem să ne instalăm, pas cu pas, în lumea posibilului, a dezirabilului. Ne poate deveni atât de clar cum trebuie să fim, încât nu mai contează prea mult cum suntem. Presiunea exigențelor poate fi atât de mare, încât devine paralizantă. Pentru că nu îți poți trăi viața la nivelul cerințelor ultime, sfârșești prin a renunța la a mai face ceva.

Rugăciunea se găsește în chiar inima vieții spirituale. Cum altfel poți rămâne alături de Dumnezeu neîncetat, în fiecare clipă a vieții tale, dacă nu te rogi. În lipsa rugăciunii, viața spirituală se transformă în dezvoltare personală, duhovnicia în coaching, iar asceza în gimnastică medicală și dietă. Și pentru că rugăciunea este absolut esențială, în maximele sale despre viața creștină, părintele Thomas Hopko are următorul gând: „Roagă-te cum poți, nu așa cum crezi că ar trebui”.

La început nici nu mai contează cum trebuie să te rogi. Iar după ce începi să te rogi, fă-o cu perseve­rență.

Rugăciunea făcută așa cum poți, fără așteptări și iluzii, te poate coborî în adâncul tău cel mai de jos, în sinele acela ascuns pe care doar Domnul îl cunoaște. Și toate acestea sunt posibile pentru că, renun­țând la „cum trebuie” în favoarea a „cum poți”, începi a clădi temelia propriei smerenii.

Mitropolitul Antonie Bloom își întemeiază una dintre cărți (probabil cea mai cunoscută), Școala rugăciunii. Sintagma aceasta vine să așeze un bun raport al lucrurilor. Cu alte cuvinte, nu există o școală care să te poată învăța cum să te rogi. În schimb, rugăciunea este ea însăși o școală care te învață, în primul rând, cum să te rogi. În felul acesta, cercul se închide. Începând să te rogi așa cum poți, vei ajunge să îți împlinești potențialul și să te rogi și așa cum trebuie să o faci tu. Dar punctul de pornire, inevitabil, este propria realitate, locul în care îți asumi propriile limite. Așa cum poți...

(Pr. Paul Siladi , Ziarul Lumina)