Rugăciunea, ancoră de mântuire pentru suflet

Titlul acestui articol este inspirat din gândirea şi rostirea duhovnicească a Sfântului Ioan Gură de Aur: „Rugăciunea lucrează ca apa asupra focului, este ca o ancoră de mântuire pentru sufletul amenințat să se înece”. Aceste comparații ale Sfântului Ioan Hrisostom sunt extrem de sugestive în înțelegerea rolului rugăciunii în procesul de mântuire a sufletului. Din aceste cuvinte ni se descoperă locul și puterea rugă­ciunii în urcușul nostru duhovnicesc spre dobândirea vieții veșnice.

Pentru creștinul ortodox, rugă­ciu­nea este esențială în procesul de desăvârșire spirituală. Ea ne oferă posibilitatea de a descoperi tezaurul duhovnicesc al sufletului nostru. „Rugăciunea este aripa credinței, roa­dă a nădejdii, oglindă a dra­gos­tei, pecete a virtuții… izvor nesecat de sfințenie și de trăire creștineas­că..., cheia cu care deschidem porțile cerului și lăsăm să se coboare asu­pra noastră harul lui Dumne­zeu.” (Învățătura de credință crești­nă ortodoxă)

Pornind de la aceste cuvinte de învățătură, înțelegem cât de impor­tantă este rugăciunea și mai ales primim încredinţare că noi creștinii ortodocși trebuie să ne rugăm pentru a ajunge la mântuire, pentru că „cel ce se roagă stă mereu în legă­tură cu Izvorul vieții, cu Dumnezeu, de la Care primește ajutor...” (Episcopul Vasile Coman)

Noi, creștinii, am învățat să ne rugăm de la Mântuitorul Iisus Hristos, Care ne-a lăsat Rugăciunea Domnească „Tatăl nostru...” (Matei 6, 9-13)

De la Sfinții Părinți am învățat Rugăciunea inimii: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milu­iește-mă pe mine păcătosul!” Rugă­ciune prin care mii de creștini au ajuns la sfințenie, iar unii dintre Pă­rinții duhovnicești, la trăirea bucuriei apostolice de la Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos de pe Muntele Tabor, adică la vede­rea luminii taborice.

De aceea pentru noi rugăciunea este modul de a căuta desăvârșirea duhovnicească și mântuirea sufletului.

După cum ne învață Biserica, „rugăciunea îmbărbătează pe cel deznădăjduit, ridică pe cel căzut, mângâie pe cel întristat, înviorează pe cel obosit de povara vieții, întoarce la pocăință pe cel păcătos, în­tărește pe cel îndoielnic în cre­din­ță, smerește pe cel trufaș, pe cel aspru îl îmblânzește, pe cel pizmaș îl potolește și către lucrarea de fapte bune pe toți îi povățuiește” (Învă­ță­tura de credință creștină orto­doxă).

În concluzie, pentru noi orto­docșii, rugăciunea este respirația sufletului ce ne poartă către mântuire, adică spre viața veșnică din Împărăția lui Dumnezeu.

 (Pr. Ciprian Florin Apetrei , sursa: Ziarul Lumina)